Arana's world under a picture of frenzy

Noiembrie 16, 2009

Românii – sau alţii – n-ar citi. Zice-se

Filed under: Carti,Logos,Ratio et Anima — Arana @ 23:53
Tags: , , , , ,

Tot citesc, aiurea sau nu, despre români: că nu citesc, că nu sunt culţi, că se îmbată cu iluzia de ziar plus carte şi alte minunăţii. Oamenii vin cu statistici, cu dureri, cu comparaţii cu gloriosul trecut cultural. Eu am o teorie. Care – desigur – mă aştept să fie demontată pentru că nu e bazată pe fapte, pentru că nu e obiectivă. Totuşi, când vine vorba de pasiunea mea, pe care încerc să mi-o cultiv cum pot, pe care încerc să o dezvolt în felul meu şi nicidecum făcând ceea ce trebuie, îmi permit să vorbesc subiectiv. Să văd şi să înţeleg. Şi mai ales să nu îmi fac false probleme.

Cum văd eu lucrurile:

  • trecutul nu a fost glorios şi cult; trecutul a fost trist, oprimant, dureros. Oamenii se refugiau în ce puteau. În ce nu era interzis ori cenzurat. În singura variantă pe care o aveau. Da, poate citeau mai mulţi, dar nu cred că erau mult mai real mânaţi de setea de cultură
  • prezentul nu e întunecat şi mort şi incult. NU. Sunt oameni pasionaţi de cărţi, sunt librării, sunt biblioteci chiar, schimburi de cărţi, shelfariuri şi, evident, scriitori. De ce suferim atunci? Eu n-am idee. Idealistă ce sunt…
  • nu vreau să fie cititul trendy. Nu ştiu despre alţii dar eu citesc pentru experienţă. Pentru trăire. Pentru că simt lucruri pe care altfel nu le pot simţi. Pentru că am nevoie de cărţi, pentru că am nevoie să mă pot elibera, pentru că îmi trebuie alternativa, suspansul, arta, provocarea, jocul, moartea, viaţa, realitatea, magia, farmecul, ideile, motivele, cultura, istoria, timpul, frica, pasiunea pe care mi le oferă cărţile. Nu pentru că vreau să fiu văzută cu vreo carte ori apreciată pentru asta. Nici pentru că vreau să dezvolt un blog de cărţi (ba la cum mi-a scăzut numărul de vizitatori sunt sigură că fac o treabă de nimic, din perspectiva cititorului). Astea sunt doar consecinţe colaterale.
  • nu doar românii nu citesc; sunt aproape sigură că procentual vorbind, oameni care nu sunt cu nimic mai inteligenţi decât noi nu citesc mai mult. A, se vând mai bine cărţile? Care cărţi. Şi nu, nu vreau să aud de număr de exemplare de Dan Brown vândute în SUA (simplu: ce populaţie au ei şi ce populaţie avem noi?). În plus sunt atât de snoabă încât prefer să discut cu cineva care recunoaşte sincer că nu citeşte decât cu vreun „cititor pasionat” ce mi-l recomandă pe Coelho şi mă mai şi acuză că de fapt nu l-am înţeles eu şi mă las influenţată de părerea nefondată că ar fi zero calitativ. Că eu de fapt greşesc şi el are dreptate.
  • în plus, sunt oameni inteligenţi, culţi, rafinaţi care nu citesc. Surpriză, nu suntem toţi la fel. Nici nu trebuie să fim. Cititul nu e o paradă de creier. E o pasiune (mă repet, dar e intenţionat). Un mod de a-ţi înfrumuseţa viaţa. Vreau să cred că avem libertatea să alegem cum să ne înfrumuseţăm viaţa.

Nu ştiu cum să spun toate astea şi să fiu clară. Cum să mă fac înţeleasă, să arăt că aparenta îmbinare dintre răutate, snobism şi o oarecare logică nu e aparentă. E modalitatea mea de a privi acest aspect. Sincer, direct, fără ocolişuri, fără vise de binele comun, fără campanii inutile. Cum nu îmi place mie să fiu asaltată cu lucruri care nu îmi fac plăcere, nu asaltez nici eu pe alţi oameni. Mă simt eu prost când cineva – care n-a pus de multă vreme mâna pe vreo carte – mă întreabă ce citesc pentru că e politicos să facă asta şi pentru că crede că îl voi aprecia. Nu, nu apreciez teatrul de genul acesta. Îmi place sinceritatea. Oricât de urât ar fi adevărul, vreau să mă hrănesc cu el. Să îl descopăr, să îl înţeleg, să mi-l însuşesc.

Am oare dreptate în ceea ce zic, referitor la citit? Nu ştiu, sunt extrem de subiectivă, totul izvorăşte din modalitatea mea de a privi trăirile. De asta nici nu mă ruşinez mai mult decât e cazul când am un reader’s block. Şi nu urmăresc să dobor recorduri de cărţi citite. Pentru că eu încerc să savurez. Să mă las învăluită, să înţeleg, să relaţionez cu ea, acea carte ce mi-a ajuns în mână, să simt oarecum o apropiere de autor. Ştiu că uneori mă amăgesc. Că pun prea mare importanţă pe ce simt eu. Că am tendinţa să ignor altceva. Dar asta e pentru mine a citi. Să-i dau voie cărţii să intre în viaţa mea, ca o compensaţie pentru privilegiul de a-i descoperi realitatea. Să mă bucur de carte, în întregul ei, la nivel spiritual dar şi material. A simţi. Nu reduc totul la asta, dar are un rol destul de semnificativ. Nu întregul proces al lecturii este unul pur cognitiv. Cititul nu poate fi „învăţat”… nu după un timp. Nu după experienţe contrare, refuzuri repetate ori pur şi simplu incompatibilitate. Mi se pare că aici se greşeşte. Că din exces de zel, dragoste sufocantă faţă de universul lecturii se ajunge la false standarde, pe care „falşi cititori” le ating cu mândrie. Sincere felicitări. Dar când aţi râs ultima dată citind o carte? Sau când aţi plâns? Sau când orice altă simţire a înmărmurit, iar mâinile au început să tremure, ori poate glasul s-a stins, sau chiar ochii s-au luminat de bogăţia experienţei? Pentru mine, în cele din urmă, acolo găsesc o carte bună…

Arana

29 comentarii »

  1. Nu cred ca trebuie sa-ti faci probleme din cauza traficului. Blogurile interesante si de substanta nu au trafic mare. Traficul este realizat de oameni care nu spun nimic dar fac asta prin postari foarte dese – exemplu zoso. In rest ai ridicat multe probleme prin aceasta postare, despre care s-ar putea comenta foarte mult. Ti-am spus cate ceva pe blogul meu, doar o mica parte din ceea ce s-ar putea spune.

    Comentariu de mofturi de ochelarist — Noiembrie 17, 2009 @ 10:16

  2. Traficul e un avantaj colateral; nu zic ca nu ma bucur cand vad ca sunt mai multi care ma citesc, dar nu fac din asta un scop. Nu am cum, la modul cum scriu eu. Am intentionat sa fiu si oarecum intepatoare, se cerea (sau asa am simtit eu, cel putin).

    „Iar despre oamenii inteligenti, culti, rafinati imi dau seama ca trebuia sa explic: sunt oameni care nu mai gusta literatura, care s-au suprasaturat, desi citesc foarte mult altceva (istorie, filosofie, ce ar mai fi). Nu e vorba ca n-au citit vreodata nicio carte, ci mai degraba nu exista sau nu mai exista pasiunea aceea pentru lectura. Ca orientarile acestor oameni ar putea fi in alte domenii, care nu sunt neaparat mai sus sau mai jos decat lectura, ci doar in alt plan. Cred ca preiau aceasta portiune de comentariu si la mine, sa nu se mai repete intrebarea🙂 Am fost putin ambiguua, asta si pentru ca am scris oarecum la foc automat.” (fragment din comentariu la articolul: Strategii pentru bloggeri care scriu despre carti, mofturi de ochelarist)

    Comentariu de Arana — Noiembrie 17, 2009 @ 10:25

  3. Ce frumos ai scris.🙂

    Eu nu imi gasesc cuvintele cand vine vorba de actul de a citi. Ma intristeaza tare de tot ca uit anumite detalii dupa un anumit timp, ma gandesc ca o carte noua care imi place mult de tot ia locul alteia pe care am citit-o la un moment dat si mi-a placut la fel de mult. Ma tot gandesc ca una imi place mai mult decat alta, ma gandesc ca nu as putea sa zic despre o carte ca e proasta, decat daca intr-adevar e proasta de tot. Alteori am impresia ca nu surprind ideea principala si ma leg de alte chestii si simt ca lectura imi scapa printre degete si-s tare dezamagita cand vad ca unele chestii nu le-am sesizat din cauza ca eram atenta la altceva.

    Comentariu de Tomata cu scufita — Noiembrie 17, 2009 @ 13:29

  4. Tomata: Multumesc pentru aprecieri, in primul rand.
    In al doilea rand, actul citirii este deosebit pentru fiecare cititor. Toti uitam detalii, toti putem pierde idei pe care altii le considera esentiale, pentru ca nu exista un manual al cititorului perfect, nici vreo norma de valori ce trebuie atinse. Lectura mi se pare experienta, mi se pare personala, subiectiva. Orice standarde sunt mai mult sau mai putin false, pentru ca in final tot cititorul conteaza. Fiecare cititor poate conta, tocmai pentru ca „povestile” pot fi mereu altele, depinzand de experienta, cultura, sensibilitatea s.a.m.d. a fiecaruia.🙂 Sau asa vad eu😀

    Comentariu de Arana — Noiembrie 17, 2009 @ 15:11

  5. Statisticile cu suferinta de „romanii nu citesc” au relevanta doar cand este vorba de categoria de potentiali cititori, carora le-ar face placere sa citeasca dar din diferite motive nu au gustat inca din aceasta pasiune. Restul cu cititorii de tabloiduri si integramisti de metrou este cancan.
    Cititul, ca si muzica de exemplu, este o chestiune personala si intrinseca as adauga, care atunci cand il scoti si ti-l atarni de gat devine moda.

    Comentariu de nu am — Noiembrie 17, 2009 @ 15:22

  6. @”nu am”: Pai da, dar nu la asta se refera statisticile respective, plus ca oricum cine sta sa identifice potentialii cititori? Iar daca e sau nu o chestie intrinseca, nu stiu, nu as merge chiar atat de departe. Important e sa fie ceva firesc, acuma depinde de la om la om fix ce si cum e.

    In alta ordine de idei, daca mai comentezi pe aici, te’as ruga sa lasi adresa de mail valabila. Oricum numai eu o vad, dar mi se pare o chestiune de bun-simt si respect fata de mine, ca autoare, sa faci asta. Plus ca am tendinta sa ignor commenturile ce vine de la anonimii pamantului. Multumesc.

    Comentariu de Arana — Noiembrie 17, 2009 @ 16:09

  7. Hmmm.. sunt de parere ca trebuie sa ai un anumit „har” pentru a deveni cititor pasionat, trebuie sa ai o anumita sensibilitate pentru a putea percepe anumite trairi transmise prin intermediul cuvintelor. Pur si simplu unii raman indiferenti, oricat s-ar stradui sa simta „ceva mai mult”. Necesitatea de a citit, nu izvoraste neaparat din dorinta de a cunoaste mai mult, ci din cea de a simti mai mult, cum mi se pare ca sustii si tu.

    Totusi, sunt de parere ca un popor ce pretinde a fi civilizat trebuie sa aiba un minimum de cultura generala, o anumita deschidere spre arta, implicit spre literatura. Cantitatea (si desigur, calitatea) de carti citite de catre un anumit numar de persoane, daca poate fi aproximata, sugereaza oarecum stadiul de civilizatie al culturii unui popor, cultura care poate progresa sau regresa.

    Vorbind de romani, intr-adevar, cred ca se poate spune ca citesc mai putin. Lectura reprezinta pentru unii o modalitate de petrecere a timpului liber, pe cand pentru altii o pasiune, ceva vital. Timpul liber, astazi, poate fi petrecut in o multime de feluri, si de obicei, este aleasa modalitatea cea mai comoda: TV-ul.

    Pentru adevaratii cititori, devoratorii de carti, exista astazi o „piata” a lecturii, de unde, din fericire, se poate alege. Procentul (-ajul ?) de cititori dependenti este acelasi acum, ca in trecut. Nu vad ce factori il poate influenta, e constant.

    Imi cer scuze pentru daca exista o lipsa de coerenta in idei, atat de multe lucruri se pot spune despre acest subiect (atragator), incat ideile nu prin intotdeauna forma dorita.

    Comentariu de Anca — Noiembrie 17, 2009 @ 22:07

  8. Nici eu n-am adresa de mail valabila.Asta nu inseamna ca nu am cele 7 taste de acasa.Sau da?!
    Pur si simplu vreau sa raman un anonim care-ti citeste blogul din cand in cand.Nu vad cu ce te-ar incalzi daca mi-as lasa adresa de mail.
    Am si eu o varsta oarecare,am citit in trecut destul de mult,dar sunt si ceva ani de cand n-am mai citit ceva.Mi-a fost recomandat Jerome K.Jerome,lectura usoara,dar a ramas prafuita pe raftul bibliotecii.Nu e in rand cu celelalte,e de-o parte asteptand sa fie rasfoita.Adica citita.
    Am rasfoit-o pe fuga.Asa procedez cu orice carte noua.Am citit pe sarite fragmente.Bineinteles,nu pot sa-mi fac o impresie,dar nu m-ar mira daca l-as lasa sub Musatescu al nostru.
    Citesc daca simt nevoia.Timp este, desi programul e incarcat.Ani la rand n-am citit nimic.Nici macar ziarul.Ba mint,uneori imi mai aruncam ochii peste gsp cumparat de frate,prieten sau necunoscut in mijlocul de transport in comun.Aaa,si National Geographic.
    Incerc sa fiu ontopic,nu stiu daca reusesc.
    Vorbeai de epoca de aur?!In vremurile alea nu prea aveai ce sa faci.Program teve ioc,presa ioc,iesiri afara ioc etc.Deci,citeai si iar citeai.Sete de cultura😛
    Si Arana,nu stiu de ce te oftici privind parerile rautacioase.Citeste cat vrei si unde vrei.Daca-ti face placere(eh!uneori mai trebuie sa citim si daca nu ne face placere)atunci nu vad de ce ti-ai face griji.
    A da,sunt si manelisti/manelari/maneloizi inteligenti.Si n-au citit o carte la viata lor.

    Comentariu de Argentina — Noiembrie 17, 2009 @ 22:34

  9. PS Seteaza ora.Esti inainte,unde te grabesti?!🙂

    Comentariu de Argentina — Noiembrie 17, 2009 @ 22:37

  10. Nu poti impune cuiva sa citeasca doar pentru ca e pasiunea ta si toti ar trebui sa o aiba si evident ca nu citesti pentru a bate vreun record. Dar mie mi se inalta sufletul si ma gadila pe dinauntru cand dau peste altii care citesc, cu care pot discuta despre o anumita carte, un anumit personaj, o anumita situatie si care imi pot recomanda diversi autori. Imi plac oamenii care citesc, dar asta nu inseamna ca nu-i accept/inteleg pe cei carora nu le place.

    Comentariu de Runia — Noiembrie 17, 2009 @ 23:23

  11. Probabil că fiecare are percepţia proprie despre citit…nu mi-am pus problema de ce citesc, raportându-mă la a fi trendy sau la a scrie pe blog. Eu una de când am început să citesc poveşti nemuritoare, activitatea asta a devenit parte din mine, de când mă ştiu am tot timpul o carte la care citesc, ca să zic aşa…au fost perioade mai bogate în cărţi şi perioade cu timp mai puţin sau alte preocupări prea acaparatoare, dar nu-mi amintesc un timp în care să nu fi citit. Nu citesc ca să mai scriu pe blog din când în când despre o carte, ci invers, blogul a apărut ca să mai pot scrie despre câte o carte, un film, când am realizat despre câte cărţi citite nu-mi amintesc decât vag…ca să ma destăinui complet, de-asta se şi numeşte evantaiul memoriei :))
    În ce priveşte cititul la români, eu sunt mândră să constat că se citeşte chiar mai mult decât în alte părţi! Am avut ocazia să interacţionez cu oameni de peste hotare şi să constat că nici literatura lor nu şi-o cunosc. Cel mai surprinsă am fost de un turc, unul bine poziţionat, intelectual la ei, care nu auzise de Orhan Pamuk acum mai puţin de un an…

    Despre gradul de cultură şi educaţie al românilor comparativ cu alte naţii, am scris şi eu ceva, tangenţial, într-o postare pe tema educaţiei prin mass-media: http://rontziki.blogspot.com/2009/07/un-alt-fel-de-educatie.html

    Comentariu de rontziki — Noiembrie 18, 2009 @ 00:41

  12. Ai starnit niste comentarii foarte interesante. Nu stiu cum faci. De remarcat interventia Ancai, dar nu numai.

    Comentariu de mofturi de ochelarist — Noiembrie 18, 2009 @ 09:02

  13. orice altă simţire a înmărmurit, mâinile au început să tremure, poate glasul s-a stins, sau chiar ochii s-au luminat de bogăţia experienţei? acolo găsesc o carte bună…
    foarte fain! fara comentarii.

    Comentariu de dragos c — Noiembrie 18, 2009 @ 11:34

  14. @Anca: nu esti incoerenta in idei; ai multe idei si – probabil – putin spatiu. Dar sunt idei foarte bune, foarte coerente. Si iti multumesc. Pentru felul in care gandesti si pentru ca ai comentat aici. Pentru ca, da asa e, lectura poate fi ceva vital, e un fel de a simti si putem multumi ca ne putem satisface aceasta necesitate. Ca avem o oferta bogata, ca avem posibilitati sa ne bucuram de lectura, ca timpul ni-l facem singuri pana la urma. Si ai dreptate, sunt foarte multe de spus, foarte multe puncte de vedere si ma bucur ca se discuta pe tema asta.

    @Argentina: Da, trebuie sa modific ora, dar mi-e lene deocamdata😀

    Referitor la adresa de mail, daca nu vrei, nu vrei, macar mi-ai zis si stiu ca nu ai facut sa ma jignesti (sper); oricum, nu am mai comentase la mine si vroiam sa ma asigur ca nu folosesc 2 persoane acelasi pseudonim (sau ma rog, lipsa a acestuia). Iar asta am lamurit-o pe alte canale. Plus ca ma adresez fiecarui comentator si in functie de alte criterii, ce mai conteaza ce si cum.

    Iar acum despre subiect: asta vroiam si eu sa zic cu epoca de aur, ca nu erau variante si ca e o greseala sa ne raportam la acea perioada ca fiind ceva sugestiv. Iar ce imi spui tu despre tine imi dovedeste afirmatia ca nu trebuie sa fie toti oamenii avizi dupa citit, si mai mult, aceasta pasiune se poate stinge, sau atenua,sau poate oamenii ajung sa vada altfel lucrurile, dar asta nu ii face automat sa scada in ochii mei,de exemplu. Iar cu privire la parerile rautacioase, nu ma oftic, nu cu astea aveam problema (nu de data asta cel putin), ci mai degraba cu parerile ce sufera de aere de superioritate nefondate, ori cu suferinte gratuite pe tema data :))

    @Runia: iti dai seama ca si mie imi place sa dau peste oameni care citesc si cu care pot vorbi despre carti; ca deh, pana la urma asta e valabil si daca esti pasionat de fotbal, ping pong sau arta chineza😀

    Comentariu de Arana — Noiembrie 18, 2009 @ 17:57

  15. @rontziki: Eh, uite ce ocazie ti-am dat sa-mi zici de ce se cheama evantaiul memoriei, hihi. Si na, asta sustineam si eu, ca scriu despre carti ca o consecinta a faptului ca imi plac cartile, si nu invers. Pana la urma, oamenii pasionati de chestiunea x au tendinta sa vorbeasca despre asta. Urata faza cu turcul, dar din nou, multumesc pentru confirmare: nu sunt neaparat altii mai destepti, luminati, perfecti s.a decat noi. Ma duc la articol si mai vad acolo ce si cum ai povestit🙂

    @mofturi de ochelarist: Nu stiu cum fac, acum am ajuns acasa si am fost coplesita – in sensul bun al cuvantului – de comentarii. Cred ca sinceritatea mea debordanta invita la asa ceva =))

    @dragos c: multumesc🙂

    Comentariu de Arana — Noiembrie 18, 2009 @ 18:00

  16. wow. Ai scris superb.
    Eu citesc pentru ca, asa cum ai zis si tu, cartile ne ofera cate ceva din trairile altora, din magie, viata si moarte… Citesc si pentru ca lectura largeste orizonturi, ajuta in formarea noastra ca oameni, imbunatateste exprimarea, ne ajuta sa acumulam cunostinte. Iar eu vreau sa scriu. Ori, pentru asta, trebuie sa citesc. Chiar daca ceea ce scriu/ voi scrie este/va fi original, unic, tot trebuie sa am in spate anumite cunostinte si idei. Dar nu fac asta din ‘obligatie’, sa zic.

    Cartarescu a scris un eseu in volumul „Pururi tanar, infasurat in pixeli”, numit „Pustii nu mai citesc. Dar noi mai citim?”. Acolo explica destul de bine anumite aspecte… Dar cel mai mult din tot textul mi-a placut ultimul paragraf:
    „Pustii macar nu stiu ce pierd. Mozart n-a compus nimic pentru ei si Leonardo n-a pictat pentru ei, si Dante nu si-a scris ‘Infernul’ pentru ei niciodata. Daca n-ar exista luna si stelele pe cer, ni s-ar parea intr-adevar firesc sa fie cerul noptii negru. Dar pentru noi, pentru care odata stelele ardeau din rasputeri, e uneori insuportabil de trist.”

    Comentariu de Alexa — Noiembrie 18, 2009 @ 22:00

  17. Alexa: iti multumesc si tie pentru aprecieri; aparent daca scriu la foc autumat, descarcandu-ma de idei acumulate, inghesuite, dornice sa iasa la iveala, ajung la rezultate mai bune decat atunci cand planuiesc si cand construiesc un articol.

    Si imi place citatul din Cartarescu, nu stiu volumul, dar suna atragator chiar si prin titlu. Il trec pe lista, sper sa ajung la el, poate e un „semn” ca mai merita Cartarescu una-doua sanse. (iar eu mai trebuie sa ma scutur de prejudecati, stiu😀 )

    Comentariu de Arana — Noiembrie 18, 2009 @ 23:42

  18. e un volum in care a adunat diferite eseuri si articole de-ale sale…:)

    Comentariu de Alexa — Noiembrie 20, 2009 @ 19:03

  19. @Alexa: aha, ok, macar stiu ce caut🙂

    Comentariu de Arana — Noiembrie 20, 2009 @ 20:19

  20. doream doar sa-mi exprim bucuria de a-ti fi regasit blogul( acu sta frumos la bookmarks).
    cat despre citit, ei bine, pentru mine reprezinta posibilitatea de a calatori in spatiu si timp, de a „trai” experiente pe care altfel nu ai cum sa le traiesti, de a-ti largi orizonturile. in plus, ce se compara cu momentele alea cand stai la 2 noaptea citind. pentru ca nu poti sa lasi din mana cartea desi, damnit, ai scoala urmatoarea zi?
    asa, ma duc sa recuperez posturile de cand nu am ami trecut pe aici

    Comentariu de silent reader — Noiembrie 22, 2009 @ 16:12

  21. Greseala consta in confuzia ”consum de carte/citit”. Romanii nu consuma carti si aici cifrele vorbesc : Suntem la 10-15% din normalul consumului de carti international. Asta inseamna ca autorii autohtoni au zero sanse de afirmare, asta inseamna ca majoritatea editurilor merg pe mizilicuri si sponsorizari.

    Romanii nu cumpara carti, nu cum si-ar dori editurile si cum ar fi nromal. Prefera chilipirurile, cartile de editura si imprumuturile personale. Citesc, dar pasiv si nu vad asta ca pe o investitie. Daca am fi invatati cu ”minim o carte pe luna” (de achizitionat si citit) altfel ar sta lucrurile. Problema e ca daca nu exista consum , preturile sunt mari iar statisticile mici.

    Comentariu de krossfire — Noiembrie 23, 2009 @ 17:47

  22. Krossfire, ai dreptate să faci distincţia „consum de carte/citit” Dar, din păcate, românii pot „consuma”(în sensul de a achiziţiona pur şi simplu), dar nu citesc. A fost de curând un reportaj la TVR Cultural despre cărţile vîndute cu ziare. Cei de la Cotidianul au vândut, se pare, 2 milioane de cărţi din BPT în câteva luni, adică enorm, având în vedere piaţa românească de carte. Şi se vorbea de potenţialitatea uriaşă a cititorilor. Or, e o diferenţă majoră între cartea cumpărată din librărie şi cea care vine la pachet cu ziarul. Pentru că, sunt convins, cei ce iau de la chioşcuri rămân la nivelul cumpărătorului spre deosebire de cel care intră în librării. Chioşcurile şi magazinele de cărţi funcţionează, forţând un pic, în două pieţe paralele. În prima acţionează cu precădere „consumatorii”, pe a doua, cititorii.
    Pentru Dumnezeu, ce cititor serios cumpără Dostoievski, Kafka sau Flaubert pentru că are şansa să privească „odată la 100 de pagini ilustraţii sugestive”????????

    Comentariu de insemnaridinsubterana — Noiembrie 23, 2009 @ 22:24

  23. @silent reader: nu pot decat sa ma bucur pt orice cititor nou sau revenit; si sper sa nu fi dezamagit🙂 Si da, foarte misteux senzatia aceea. Cred ca cel mai mult am citit pana pe la 5 si ceva dimineata, Marea marea lui Iris Murdoch. Stiu ca rasarea soarele cand m-am hotarat sa ma culc.

    @krossfire: Mda, good point. Nu stiu de ce nu m-am gandit la diferenta dintre consum si citit, probabil pt ca n-am gandirea asta, consumerista. Orisicum, in ultimii 2-3 ani am o medie de 2-3 carti cumparate/luna, deci tot ma simt in pozitia in care pot sa comentez😀

    @insemnari: D’accord si cu tine, e clar ca nu e acelasi lucru consumul de carte plus ziare cu consumul din librarii. Si ca veni vorba, ma gandeam la 2 aspecte:
    1. Cartile sunt scumpe, dar nu foarte; hainele sunt mai scumpe de ex. Si pana la urma o carte e 4 pachete de tigari. Eh?😐
    2. Nu toti cititorii sunt destepti, iar prin asta ma gandesc ca ori sunt multi care citesc doar literatura de consum, chicklituri si sandre si dani browni ori mai nou twilights, ori altii care au cumparat fix cartile alea pt ilustratii sugestive si exact asta au inteles din ele, asta in caz ca s-au obosit sa le deschida.

    Comentariu de Arana — Noiembrie 23, 2009 @ 22:44

  24. 1.cărţile sunt scumpe dar sunt şi ieftine. în orice librărie serioasă există o mulţime de cărţi foarte bune care costă chir mai puţin decât un pachet de ţigări🙂
    2.sunt mulţi🙂 şi sunt alţii🙂
    Marian

    Comentariu de insemnaridinsubterana — Noiembrie 23, 2009 @ 23:31

  25. Marian: mi-ai citit gandurile, ce sa mai😀

    Comentariu de Arana — Noiembrie 24, 2009 @ 15:30

  26. […] ianuarie 8, 2010 de 23patrupatru Tema cititului… mare cat Bibiloteca Nationala. De la ce m-am luat? De la o discutie din tren si de la  articolul asta. […]

    Pingback de De ce Dostoyevsky e Dostoyevsky « 23patrupatru — Ianuarie 9, 2010 @ 00:47

  27. […] Hmm, poate cândva am să vorbesc pe larg despre asta. O oarecare imagine se desprinde – poate – şi de aici. […]

    Pingback de Iar leapşa. Cărţi (Pt. n+n+n…) « Arana's world under a picture of frenzy — Februarie 1, 2010 @ 16:46

  28. Îmi place asta:
    Dar când aţi râs ultima dată citind o carte? Sau când aţi plâns? Sau când orice altă simţire a înmărmurit, iar mâinile au început să tremure, ori poate glasul s-a stins, sau chiar ochii s-au luminat de bogăţia experienţei? Pentru mine, în cele din urmă, acolo găsesc o carte bună…

    Dupa asta pot fi judecate cartile bune: ce reacții îți stârnesc, ce te bântuie (în sensul bun) după ce termini o carte, dacă îți vine să te oprești câteva clipe pentru a trăi un pasaj, pentru a ți-l imagina/însuși.

    Comentariu de AnaAyana — Februarie 5, 2010 @ 14:01

  29. Ana: da, asa spun si eu; dincolo de orice alte criterii, tot criteriul personal ajunge sa primeze. Pt ca suntem oameni si suntem subiectivi!🙂

    Comentariu de Arana — Februarie 5, 2010 @ 15:40


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: