Arana's world under a picture of frenzy

Noiembrie 25, 2009

Bookasm. Gaudeamus şi Rushdie.

Iubitori ori nu de carte, cam toată lumea ştie ca zilele astea la Romexpo are loc târgul de carte Gaudeamus. Acum ceva săptămâni când am auzit prima dată că va veni şi Rushdie pe la noi, cu această ocazie, deja mă vedeam în faţa lui cu Copiii din miez de noapte în braţe. Şi mai ştiam şi fix ce vreau să îi spun.

Deşi n-am scris prea multe despre Rushdie – de fapt doar Grimus beneficiază de o recenzie, aici – cartea de care vă spuneam m-a făcut să mă îndrăgostesc de omul acesta. E imensă, o Capodoperă a literaturii contemporane. Nu vreau să spun moderne, pentru că Rushdie e unul dintre puţinii contemporani pe care i-am citit despre care pot afirm, cu tărie şi încredere, că îşi va scrie propria foaie în istorie. Şi nu, nu pentru că poate va fi executat de islamişti (pentru că, să o spun pe cea dreaptă, multă lume pentru asta îl citeşte iniţial), ci pentru ce şi mai ales cum scrie. Complex, obositor, mare. Un monstru de creativitate şi de talent şi de vocaţie. Nu exagerez, pentru că nu îmi place să ofer gratuităţi şi nu mi-e greu să critic. Tocmai că mi-e greu să laud, să arăt cât de mult înseamnă scriitura acestui om şi cât de multe poate oferi unui cititor. Nu vreau acum să vorbesc despre el, poate după citesc proapăt achiziţionata şi semnata Seducătoarea din Florenţa, poate zic voi putea să scriu despre. Şi să insist mai mult în de ce îl apreciez atât de mult pe Rushdie.

Sincer, acea jumătate de oră sau cât am stat la coadă a trecut imediat. Îmi repetam în cap cuvintele, ca un învăţăcel din clasa 1 ce îi va înmâna primul buchet de flori învăţătoarei. Ţineam „Copiii” în braţe şi zâmbeam. Am socializat puţin cu tipele de stăteau în faţa mea la coadă, care remarcaseră că a mea carte era plina de indexuri colorate. Una din ele mi-a spus că sunt sora ei, că la fel arată şi ediţia ei de acasă şi că mă admiră că am venit cu ea. Mie aşa mi s-a părut normal. Am fost printre foarte puţinele persoane de acolo care nu erau cu cartea proaspăt scoasă din ţiplă. Nu neg, în primele 5-10 minute m-am lăsat acaparată de un sentiment destul de ciudat, nervi amestecaţi cu frustrare. Parcă simţeam ipocrizia în jurul meu, vociferam cum că mă întreb câţi de acolo l-ar fi citit pe S.R. dacă nu venea în România. La fel cum scărţâiam şi aseară când, butonând pe la tv, am văzut ştirea despre venirea lui, evident cel mai important lucru pe care l-au găsit a fost condamnarea lui de către islam, faptul că trăieşte în exil şi cum de asta trebuie citite Versetele Satanice. Nu fix cu aceste cuvinte, dar cert cu acest mesaj. Dar mi-a trecut. Pentru că m-am hotărât să mă concentrez pe motivele mele, să mă gândesc la ce m-a determinat pe mine să vreau să îl descopăr şi de ce eram eu acolo, la coadă, cu un zâmbet imens pe buze.

Am ajuns şi eu la rând, l-am surprins cu cartea mea (Oh look someone has read this), m-am surprins pe mine cu un accent pur british – nu ştiu sincer de unde a ieşit – şi vocea puţin stinsă (iar mie asta nu mi să întâmplă niciodată) şi i-am mulţumit pentru că scrie. Mă înroşisem şi mâinile îmi tremurau mai ceva ca înaintea vreunui examen. Sunt emotivă şi totuşi mă bucur că pot trăi nişte lucruri atât de mărunte cu atăta entuziasm şi dăruire. Pentru că aşa sunt, şi pentru că deşi de cele mai multe ori această implicare a mea îmi face doar probleme, în momentele acestea unice îi înţeleg rolul, dezvăluindu-şi latura pozitivă.

Câteva cuvinte şi despre târg, căci am ajuns pe la ora 4 acolo şi am avut timp să mă învârt. Spaţiu mare, edituri multe, oferte bune, loc suficient pentru învârtit şi admirat, mai aerisit parcă decât în alte dăţi. Nici nu era foarte multă lume, sunt sigură că în weekend vor fi mai mulţi şi va fi mult mai sufocantă atmosfera. Mi-a plăcut şi chiar mi-am găsit ce mi-am propus, ba ceva şi în plus şi deşi am rămas oarecum cu buzunarul gol, nu contează. Tocmai de asta nici n-am mai trecut pe la toate editurile, oprindu-mă doar la Polirom, Humanitas, Art, Vellant, All, trecut pe lângă Nemira şi nu mai ştiu fix ce. Nu eram foarte atentă pentru că mă gândeam doar la ce urma să se întâmple. Şi cum m-am şi trezit cu banii daţi, nici vorbă de chef pentru alte hoinăreli şi descoperiri.

Aş mai merge la lansarea romanului Nici o privire de dragul de a vedea cum îl prezintă Filip Florian. Vedem totuşi, căci simt că azi am epuizat mare parte din doza de entuziasm. Nu particip des la evenimente livreşti, sunt mai degrabă introvertită şi un cititor introspect. Dar când o fac, e cu totul. Extaz stupid? N-am idee, ştiu doar că e o senzaţie mult prea tare pentru a mi-o nega sau, mai grav, cenzura ori ascunde de privirile altora. Acum să am doar timp şi spor la citit. A propos, când e următorul târg? Şi cum credeţi că aş putea face bani din citit ca apoi să îi dau… tot pe citit?😀

Arana

23 comentarii »

  1. Cand eram Cititorul, in fata Lui, ma framanta un gand: este El al Meu? Sosia Lui creata din cuvinte si idei, eventual trecuta prin filtrul unei traduceri. Si pentru cele 15 secunde cat m-am aflat in fata Lui, am adaugat clonei mele din hartie un zambet, o privirire, i-am dat o a treia dimensiune, cea umana.
    Cand eram Scriitorul, in fata mea, s-a oprit El, Cititorul, cu un volum cu pasaje marcate (un volum ? Volumul Meu? ) Ardeam de curiozitate sa stiu El ce alesese, ce intelesese, cum era sosia cartii Mele crescuta in El? Eram Goldmund in fata Operei sale ce nu ii mai apartinea, ce avea o viata proprie, era a tuturor si a nimanui.
    Si atunci am stiut ca trebuie sa o iau de la capat

    Comentariu de nu am — Noiembrie 25, 2009 @ 20:56

  2. multumesc (pt aproape Hesse)

    Comentariu de Arana — Noiembrie 25, 2009 @ 20:58

  3. Abia aştept şi eu „bookasm”-ul (excepţional spus🙂 de sâmbătă când o să ajung la târg! Am o listă luuungă şi am mai jinduit şi la câteva din ce ţi-ai luat tu…Cel mai probabil n-ai să faci bani din citit, dar cred ca e singura formă prin care te îmbogăţeşti constant şi nu rişti să pierzi nimic :))

    Comentariu de rontziki — Noiembrie 25, 2009 @ 20:59

  4. rontziki: mi-a venit termenul asa, de nu stiu unde, si chiar ma gandeam daca nu cumva e prea.. siropos; dar am zis ca il las, ca tot e al dracu de personal postul. Si mi-as mai lua si eu niste chestii, sa vad, poate ma mai conving sa aloc niste bani, daca nu, data viitoare. Si stiu, bogatia din citit e inepuizabila, e cam singura care creste si nu are cum sa descreasca.😀

    Comentariu de Arana — Noiembrie 25, 2009 @ 21:02

  5. hehe…si eu imi pun de multe ori intrebarile din incheierea postului tau🙂
    va invidiez ca ajungeti pe la targ, eu nu am reusit anul asta😦
    sa citesti Harun si marea de povesti, daca nu ai citit-o, mie mi-a placut foarte mult
    🙂 mi-am luat si eu Gargui ieri, sunt curioasa ce parere o sa ai si tu … deocamdata am senzatia ca am fost victima marketingului

    Comentariu de Alina — Noiembrie 25, 2009 @ 21:22

  6. Alina: Voi ajunge si la Harun; azi oscilam intre Versete, Seducatoarea si Harun, dar na, fondurile😀 Despre Gargui eu ma astept sa fie ceva mic (calitativ adica) si usurel si dragutel, bun de citit intre 2 examene. Plus ca am dat 20 lei pe ea, deci nu prea am ce sa regret. Eu mai am obiceiul sa citesc carti din astea, once in a while, ca metoda de destindere. Nu pot sa ma lupt mereu cu literatura (metaforic vorbind desigur🙂 )

    Comentariu de Arana — Noiembrie 25, 2009 @ 21:25

  7. da, i know what you mean. eu le numesc „joc de glezne pentru creier” :))

    Comentariu de Alina — Noiembrie 25, 2009 @ 21:53

  8. =)) super faina denumire

    Comentariu de Arana — Noiembrie 25, 2009 @ 21:55

  9. Greu sa castigi din citit. Cel mult, poti castiga carti la schimb.
    Cum ar fi, de exemplu, concursurile de la Nemira de pe blogurile lor, eu am primit vreo 10-15 carti de la ei de vreun an si ceva, majoritatea la libera mea alegere.
    Apoi colaborarea cu edituri sau librarii on-line, de genul „recenzie si promovare contra carte”. Din pacate, inca putin dezvoltata, unii sunt sceptici, altii pur si simplu nu raspund (nici macar negativ) la asemenea propuneri, putini isi dau seama de impact (eu am acum colaborare cu 4 edituri, sa spunem, doar una s-a tinut pana acum de cuvant si a trimis si trimite carti). Plus ca marile edituri, cele consacrate si cu autori buni, sunt foarte cu nasul pe sus.

    Comentariu de Jovi — Noiembrie 25, 2009 @ 22:29

  10. Hehe,si eu am fost azi pe acolo, dar am ajuns muult mai tarziu.🙂

    Eu i-am luat autograf pe Seducatoarea din Florenta, dar nu era abia cumparata de la targ, cred ca am citit-o cu o luna inainte sa se lanseze oficial. Yup, lucky I am ^_^ Si eu am observat ca oamenii ii cumparau cartile doar pentru ca era el pe acolo gata sa dea si un autograf, dar asta nu mi se pare neaparat o chestie negativa: uite asa mai descopera omul cate un scriitor -mare-.

    Am vazut ca ti-ai luat ‘Baietii de pe strada noastra’, iti place Mahfuz sau e prima ta incercare cu el? Aaa si abia astept sa citesc recenzie la ‘Umiliti si obiditi’.🙂

    Comentariu de fleurdulys — Noiembrie 26, 2009 @ 00:33

  11. @Jovi: Nu vorbeam foarte serios; pentru ca nici nu am timp sa castig bani din citit, chiar daca ar fi posibil. Stiu ca se poate sa castigi carti si sa beneficiezi de tot felul de chestii, dar trebuie sa ai parte de o anumita recunoastere pentru asta. Ceea ce eu nu. Citeam prin blogosfera,de exemplu, cati au fost la Rushdie la Odeon, pentru ca aveau invitatii. Si din acestia multi nu au citit nimic de sau au citit o carte si au hotarat ca e oricum prea greu pentru ei. Nu dau nume, nu ma bag, nu ma intereseaza. Totusi, uneori, din ani in pasti, ma apuca frustrarea sa vad succesul „nemeritat sau nemuncit” al altora; degeaba scrii despre carti grele, nu intereseaza pe nimeni. In fine, eu si dilemele mele post extaz

    @fleurdulys: Mna, m-am uitat dupa tine dar aparent nu te-am vazut pt ca nu erai. Eu nu mai aveam rabdare sa stau acasa, de asta pe la 4 eram deja acolo. Si stiu ca nu e neaparat negativ sa cumpere cartile doar pentru autografe, dar mie imi scoate ochii latura negativa si ipocrizia episoadelor de acest gen. Pe multe bloguri de carti l-am vazut denigrat pe Rushdie – ca de altfel si pe Pamuk sau pe Eco sau mai stiu eu ce alti Maestri – dar daca vin in Romania suntem primii la lingusit. Si ajunge un tampit ca mine, care chiar a fost incantat de omul ala si care chiar merge acolo din daruire si dragoste fata de munca lui si ii zice ce i-am zis si el a auzit deja lucrurile alea de sute ori. Dar din astea sute de ori, de cate ori crezi ca a fost din suflet?

    Revenind: Mahfuz n-am citit inca, e prima incercare. De data asta am hotarat sa incep cu cartea aia mai cunoscuta, sa take the easy way out. Daca imi va placea, stiu la cine sa apelez. Iar Umiliti si Obiditi – sa am doar taria si inteligenta si puterea sa il recenzez pe Dostoievski. Si eventual sa nu ajung sa devin patetica fata de el. E inca in frunte la capitolul autori preferati.

    Comentariu de Arana — Noiembrie 26, 2009 @ 09:58

  12. Sunt curioasă cum o să-ți placă Nici o privire. Mie mi-a intrat pe sub piele și cartea și scriitorul.

    Comentariu de Dina — Noiembrie 26, 2009 @ 10:03

  13. Din ce am citit despre, sunt aproape sigura ca o sa imi placa. Si imi pare putin rau ca n-am mers atunci la Festivalul de Literatura caci, sincer si superficial, cand am vazut poze cu el m-am gandit doar la cat de pe gustul meu pare Omul acesta…

    Comentariu de Arana — Noiembrie 26, 2009 @ 10:05

  14. aparențele nu înșeală. Chiar e un Om. Abia aștept să revină în România, atunci o să stea mai mult(dar nu știu dacă o să mai fie conferințe, lecturi publice cu el. Sper că da)

    Comentariu de Dina — Noiembrie 26, 2009 @ 12:16

  15. Probabil daca exista public amator, vor fi.😀

    Comentariu de Arana — Noiembrie 26, 2009 @ 12:17

  16. Si eu m-am indragostit tot de Copiii din miez de noapte desi cu Versetele Satanice avusesem anterior o experienta cam plictisitoare…:). Acum sper sa regasesc spiritul din „Copiii…” si in celelalte carti.

    Comentariu de Diana — Noiembrie 27, 2009 @ 15:00

  17. Diana: E greu sa nu te indragostesti de Copiii, eu asa zic🙂 Spor, nici eu nu am citit foarte mult de el, de exemplu Versetele inca nu le-am citit. Dar urmeaza, incet incet il descopar cu totul. Pentru ca ai ce descoperi la el, ca autor.

    Comentariu de Arana — Noiembrie 27, 2009 @ 17:14

  18. In weekend chiar a fost criminal. Nu m-as fi inghesuit la Gargui totusi😛

    Comentariu de krossfire — Noiembrie 29, 2009 @ 13:07

  19. De obicei evit sa ajung in w-end la evenimente – de orice natura – pt ca mai toate sunt trendy. Indiferent de ce promoveaza, da bine sa fii acolo si eventual sa vorbesti despre asta. Chiar daca n-ai nicio treaba cu tema.

    Comentariu de Arana — Noiembrie 29, 2009 @ 13:27

  20. Ai citit Gargui? Eu sunt pe la ultimele pagini. Surprinzator, mi-a placut.

    Comentariu de Alina — Decembrie 19, 2009 @ 13:54

  21. Da, am terminat-o marti parca. Nu m-a innebunit dar unele scene mi-au placut la nebunie. Am vrut sa scriu despre carte dar m-am luat cu vacanta si am uitat. Pentru categoria in care am incadrat cartea, e izbutita.

    Comentariu de Arana — Decembrie 19, 2009 @ 13:57

  22. Aha, cred ca si la mine e o chestie mai mult psihologica, asteptand atat de mult sa nu imi placa, a reusit sa ma surprinda placut. O sa scriu si eu zilele astea despre ea, putem sa compare notes later :))

    Comentariu de Alina — Decembrie 19, 2009 @ 14:04

  23. oky, scrie, poate imi infrang si eu lenea de vacanta si fac ceva in sensul asta :))

    Comentariu de Arana — Decembrie 19, 2009 @ 14:05


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: