Arana's world under a picture of frenzy

Iulie 29, 2008

Grupuri si Identitati

Filed under: Logos,Ratio et Anima — Arana @ 13:08
Tags: , , ,

De multe ori ma confrunt cu lucruri pe care nu le pot intelege, cu opinii la care nu pot sa ader, cu orientari si porniri care ma depasesc, nu prin complexitate, ci prin superficialitate, prin fals si prin lipsa de o logica evidenta. Dar toate astea, in mod neasteptat, ajung sa reprezinte asa numitele curente de urmat, ajung sa reprezinte, prin vointa majoritatii, niste semne absolute, de necombatut, semne ale puternicei adeziuni fata de… orice. Revenind din absurd, la concret, ma refer strict la „moda” de a apartine unui grup care sa reprezinte ceva din orientarile tale, sa iti dai aere elitiste, sa te infasori intr-o manta de snobism pentru ca ai reusit, „oieste” vorbind, sa te integrezi.

Foarte simplu as putea sa ignor aceste grupuri, sau comunitati cum se numesc mai nou, care impanzesc efectiv mirificul web. Pur si simplu sa traiesc bine merci, ca si pana acum, fara a simti nevoia sa ma leg de niste false maini intinse de catre oameni care se numesc la fel. De la grupuri de artisti aspiranti, fotografi, scriitori, pictori, la grupuri de devoratori de carti, de filme, de muzici etc. Mai mult sau mai putin axate pe niste baze reale si veridice, cu oameni mai mult sau mai putin onesti, toate incearca sa isi creeze un nume, sa primeasca un numar cat mai mare de adepti si sa se infoieze in fata celor care nu fac parte din acel grup, sau mai grav sa considere ca doar cei care apartin grupului respectiv au dreptul de a se intitula iubitori de arta, muzica, fotografie, carte sau ce-o fi.

FALS!

Pentru a nu fi acuzata de ipocrizie, spun ca am cont pe Shelfari – util pentru a tine o contabilitate a cartilor mele – plus un cont pe un anumit forum, creat in urma cu 2 ani jumate, forum care in ochii mei a scazut, dar inainte de asta a reusit sa imi provoace o anumita afinitate fata de el, fata de, eh da, „comunitate”.

Dincolo de aceste lucruri, am observat puternice sentimente de absolutism ale unor grupuri ca deviantart – care e totusi la nivel de fenomen international, unde orice pusti cu o camera foto poate fi artist – sau localul bookblog, cu ale lor schimburi de carti, asta ca sa nu ma bag in niste absurditati si glume proaste gen myspace sau hi5. Sunt radicala din simplul motiv ca prea multi oameni ajung sa acorde valori unor non-valori si sa se orienteze strict pe niste percepte impuse de altii, doar din teama de a nu fi exclusi din comunitate. Sunt radicala, pentru ca tind sa observ ca dreptul la identitate si la opinie incepe sa fie tot mai ingradit, sub o forma mascata si foarte subtila, astfel incat ajungi sa ai o identitate si o opinie impartasita de alti n utilizatori-membri, sa fii unul ca toti ceilalti, doar pentru a te incadra! Aceste grupuri ajung sa puna stapanire pe identitatea membrilor, sa o modeleze conform grupului, sa nu se accepte dizidenti, pentru ca daca vrei sa fii acceptat, trebuie sa fii ca toti ceilalti. Daca vrei sa ai dreptate, trebuie sa aderi la dreptatea lor.

Am ajuns sa cred ca oamenii tind sa uite – daca nu au uitat deja complet – ca opiniile nu sunt bune sau rele, ci eventual nedocumentate, dar ca si asa marca personala trebuie sa fie puternica si dominanta. Caci altfel nu e vorba de idei sau pareri, e vorba doar de a reda papagaliceste ceva ce nu are nicio baza in personalitatea ta. Desigur, sunt idealista sa sper ca majoritatea oamenilor au fost sau vor fi candva in stare sa conceapa sa aiba singuri adevarate norme pe care sa le urmeze, norme in sensul de a descrie crezul lor despre domeniile care ii intereseaza. Doar ca nu vorbesc aici despre mase si majoritati, vorbesc despre pretinsi intelectuali si formatori de opinii, despre oameni care inca sustin, naiv, ca pot gandi singuri si ca sunt stapanii propriilor replici. Neavand totusi curaj de a fi impotriva celor pe care ii adora din motive pe care probabil nici macar nu le inteleg, prefera sa isi infraneze in asemenea masura propria existenta pana ajung sa devina copii ale respectivelor curente. Ca mentalitate, ajung la randul lor sa respinga ceea ce e altfel, sustinand ca doar propriul lor altfel – desigur, membri comunitatilor sunt niste elitisti, diferiti, care nu concep sa fie considerati oameni obisnuiti – este cel drept si bun si corect de urmat.

Imi dau seama ca ma lupt cu niste mori de vant, ca poate conceptia mea e profund gresita. Imi dau seama ca nu toti membri ai diverselor comunitati sunt cum i-am descris eu, ca inca multi prefera sa incerce sa isi amprenteze apartenenta la grupul X. Doar ca, pe de alta parte, scepticismul fata de non-apartenenta a existat si pare ca va exista intotdeauna. Intotdeauna avem tendinta sa judecam dupa aparenta – ceea ce oarecum normal, caci asta ni se infatiseaza la prima vedere – dar e gresit sa te opresti aici. Multi o fac totusi, creand false conflicte si false valori acolo unde nu domneste decat o prefabricatie si o idee desueta a solidaritatii. Poate ca aceste reflexii provin dintr-o pornire fireasca fata de etichetari si dintr-o complexitate de posibile apartenente. Totusi, incerc sa privesc din afara, subiectiv evident, dar din afara. Si, fara a avea vreo legatura cu o anumita vulpe si niste fructe, incep sa ma satur de basmele in care prefera oamenii sa traiasca, sa ma satur de felul in care multi isi refuza o anumita libertate de dragul unei incatusari pe care apoi o idolatrizeaza, fabuland asupra posibilitatilor si frumusetii grupului. In ce ma priveste, grupurile sunt perfide prin definitie si prin scop. O studiere si simpatizare sunt in regula, cata vreme nu ajunge ca grupul sa depaseasca identitatea.

Arana

12 comentarii »

  1. e mai uşor, când spui că iubeşti cărţile (for instance), să adaugi repede : „am şi cont pe Shelfari!”. similar cu pozacii ce au cont pe Flickr.

    apartenenţa la un grup, îţi dă posibilitatea să împrumuţi din imaginea grupului spre folos personal. că unii fac din asta un scop în sine, nu e ceva nou. e problema grupului să îi elimine pe cei care nu participă adevărat la viaţa din interior – pe cei superficiali, care nu aduc plusvaloare. dacă grupul nu poate, apar întrebări legate de potenţa membrilor care iau decizii …🙂

    Comentariu de daimon — Iulie 30, 2008 @ 12:11

  2. Pai cam asta ar fi problema mea: „puterea grupului”.. mi se pare gresit ca aceasta afinitate fata de un curent sa zicem sa iti aduca o anumita ingradire, concretizata prin impunerea grupului. Da, am cont pe shelfari, dar il folosesc pentru mine in primul rand. Caci aici apare capcana: majoritatea uita sa supuna grupul si se supun ei, din simpla dorinta de apartenenta si de comunitate si de socializare. Toate duse la extreme care pe mine personal ma irita si care ma fac sa cred ca oamenilor prea putin le pasa de identitate si de personalitate distincta.

    Comentariu de bacchante — Iulie 30, 2008 @ 12:22

  3. „comunitatea este caldura, singuratatea este lumina”

    mi-a placut mult articolul

    daimon, ce mica e lumea!

    Comentariu de pan — Iulie 30, 2008 @ 22:42

  4. Nu numai grupurile pot avea putere, e de-ajuns să dai startul la ceva, de unul singur şi vei vedea cum totul este în mişcare, atât de influenţabil uneori…

    Comentariu de anaAyana — Iulie 31, 2008 @ 14:41

  5. @pan – merci🙂

    @anaayana – da, ai dreptate; si asta nu face decat sa dovedeasca in ce masura oamenii sunt influentabili. Pe de alta parte, nu vad de ce m-ar deranja daca eu as porni ceva si o turma de urmaritori ar adera orbeste. Poate doar in masura in care oamenii ar incepe sa ma identifice cu turma…. e de gandit chestia asta

    Comentariu de bacchante — Iulie 31, 2008 @ 16:46

  6. Forest Gump, alergînd de-a latul Americii, de la un ocean la altul şi înapoi, s-a pomenit „lider de opinie”, urmat îndeaproape de un întreg grup de indivizi doritori să co-participe la căutarea lui spirituală. Ca un făcut, toate gesturile lui, întîmplătoare absolut, căpătau în ochii celorlalţi un sens profund şi-aveau brusc succes: cînd s-a şters cu un prosop pe faţă a ieşit la iveală un „emoticon”🙂 devenit apoi vestit, iar comentariul lui „Shit happends”, o platitudine, a devenit urgent un slogan de mare succes.
    Ironizare crudă a scării de valori asumată de societatea modernă, măsura spiritului nostru de turmă.
    … Şi totul a pornit de la îndemnul copilăriei: „Ruuun, Foreeest, ruuun!”…

    Comentariu de Joker — August 1, 2008 @ 23:58

  7. nevoia de grup e pe nivelul trei în piramida lui maslow, înaintea stimei de sine sau a creativităţii, spontaneităţii. ceea ce descrii tu e un exemplu, uite unul mai primitiv dar mai vechi şi mai dezvoltat: când e un meci de fotbal, indivizii îşi însuşesc însemnele echipei preferate ca să se poată recunoaşte uşor, astfel relaţionează direct, fără complicaţii, penru că au acel ceva în comun, un pretext colorat simbolic purtat pe haine sau piele. îi uniformizează, e drept, dar e un preţ mic pentru apartenenţa la grup, mic poate şi pentru că aspiraţiile li se opresc la nivelul de care ziceam.
    sunt mulţi oameni [să fiu rea să zic followers?] gata să ia de bună o idee susţinută cu convingere, care aşteaptă doar un lider ca să facă ce li se spune, ceea ce nu e neapărat un lucru rău. pur şi simplu un alt criteriu după care poţi să împarţi oamenii în două categorii, şi secvenţa din forrest gump ironizează asta fantastic de bine.

    Comentariu de magnoliafake — August 2, 2008 @ 19:52

  8. Ma bucur ca lumea a inteles ce vroiam sa subliniez si nu m-am trezit ca fiind etichetata ca o persoana nesociabila si neintegrata :)).

    Asa deci, foarte misteux referirea la forrest gump, uite chiar nu m-am gandit la asta.

    @magnoliafake – ai dreptate… doar ca vezi tu, intre nevoia de apartenenta si subjugare sau, mai bine spus, lasat la latitudinea grupului sa gandeasca in locul tau, e ceva diferenta. Chiar nu as fi atat de absurda sa sustin ca putem trai bine merci singuri si izolati.

    Comentariu de bacchante — August 2, 2008 @ 20:10

  9. e o diferenţă dar şi o relaţie strânsă, pentru că în unele cazuri nevoia de apartenenţă la grup e suficient de puternică să treacă peste ideile proprii. zic unele cazuri pentru că e vorba de motive personale ale fiecăruia, un complex/o traumă din copilărie de unde nevoia exagerată de ceilalţi sau pur şi simplu lipsa ideilor proprii.
    şi nu, nu ai de ce să fii etichetată, pentru că poţi să observi socialul şi integrată, nu numai de la distanţă.

    Comentariu de magnoliafake — August 2, 2008 @ 20:23

  10. Da, corect. De asta si ziceam ca sunt constienta ca ceea ce povestesc eu in articol e un caz general, dar ca e clar ca exista multi care, desi simt nevoia de apartenenta, nu se incadreaza in tiparele acestea. Pentru ca intr-adevar, pana nu cunosti omul nu ai de unde sa stii fix ce l-a impins pe un anumit drum.

    Comentariu de bacchante — August 2, 2008 @ 20:25

  11. Pana la urma putem reduce totul la cliseul comform carora am fi animale sociale (desi Aristotel initial spusese ca omul este animal ”politic”, nu social).

    Intrebare mai personala : Ce forum, ceee forum😛 ?

    Comentariu de krossfire — August 4, 2008 @ 22:29

  12. @krossfire: mtlhd😀😛

    Comentariu de bacchante — August 5, 2008 @ 16:58


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: