Grupuri si Identitati

De multe ori ma confrunt cu lucruri pe care nu le pot intelege, cu opinii la care nu pot sa ader, cu orientari si porniri care ma depasesc, nu prin complexitate, ci prin superficialitate, prin fals si prin lipsa de o logica evidenta. Dar toate astea, in mod neasteptat, ajung sa reprezinte asa numitele curente de urmat, ajung sa reprezinte, prin vointa majoritatii, niste semne absolute, de necombatut, semne ale puternicei adeziuni fata de… orice. Revenind din absurd, la concret, ma refer strict la „moda” de a apartine unui grup care sa reprezinte ceva din orientarile tale, sa iti dai aere elitiste, sa te infasori intr-o manta de snobism pentru ca ai reusit, „oieste” vorbind, sa te integrezi.

Foarte simplu as putea sa ignor aceste grupuri, sau comunitati cum se numesc mai nou, care impanzesc efectiv mirificul web. Pur si simplu sa traiesc bine merci, ca si pana acum, fara a simti nevoia sa ma leg de niste false maini intinse de catre oameni care se numesc la fel. De la grupuri de artisti aspiranti, fotografi, scriitori, pictori, la grupuri de devoratori de carti, de filme, de muzici etc. Mai mult sau mai putin axate pe niste baze reale si veridice, cu oameni mai mult sau mai putin onesti, toate incearca sa isi creeze un nume, sa primeasca un numar cat mai mare de adepti si sa se infoieze in fata celor care nu fac parte din acel grup, sau mai grav sa considere ca doar cei care apartin grupului respectiv au dreptul de a se intitula iubitori de arta, muzica, fotografie, carte sau ce-o fi.

FALS!

Pentru a nu fi acuzata de ipocrizie, spun ca am cont pe Shelfari – util pentru a tine o contabilitate a cartilor mele – plus un cont pe un anumit forum, creat in urma cu 2 ani jumate, forum care in ochii mei a scazut, dar inainte de asta a reusit sa imi provoace o anumita afinitate fata de el, fata de, eh da, „comunitate”.

Dincolo de aceste lucruri, am observat puternice sentimente de absolutism ale unor grupuri ca deviantart – care e totusi la nivel de fenomen international, unde orice pusti cu o camera foto poate fi artist – sau localul bookblog, cu ale lor schimburi de carti, asta ca sa nu ma bag in niste absurditati si glume proaste gen myspace sau hi5. Sunt radicala din simplul motiv ca prea multi oameni ajung sa acorde valori unor non-valori si sa se orienteze strict pe niste percepte impuse de altii, doar din teama de a nu fi exclusi din comunitate. Sunt radicala, pentru ca tind sa observ ca dreptul la identitate si la opinie incepe sa fie tot mai ingradit, sub o forma mascata si foarte subtila, astfel incat ajungi sa ai o identitate si o opinie impartasita de alti n utilizatori-membri, sa fii unul ca toti ceilalti, doar pentru a te incadra! Aceste grupuri ajung sa puna stapanire pe identitatea membrilor, sa o modeleze conform grupului, sa nu se accepte dizidenti, pentru ca daca vrei sa fii acceptat, trebuie sa fii ca toti ceilalti. Daca vrei sa ai dreptate, trebuie sa aderi la dreptatea lor.

Am ajuns sa cred ca oamenii tind sa uite – daca nu au uitat deja complet – ca opiniile nu sunt bune sau rele, ci eventual nedocumentate, dar ca si asa marca personala trebuie sa fie puternica si dominanta. Caci altfel nu e vorba de idei sau pareri, e vorba doar de a reda papagaliceste ceva ce nu are nicio baza in personalitatea ta. Desigur, sunt idealista sa sper ca majoritatea oamenilor au fost sau vor fi candva in stare sa conceapa sa aiba singuri adevarate norme pe care sa le urmeze, norme in sensul de a descrie crezul lor despre domeniile care ii intereseaza. Doar ca nu vorbesc aici despre mase si majoritati, vorbesc despre pretinsi intelectuali si formatori de opinii, despre oameni care inca sustin, naiv, ca pot gandi singuri si ca sunt stapanii propriilor replici. Neavand totusi curaj de a fi impotriva celor pe care ii adora din motive pe care probabil nici macar nu le inteleg, prefera sa isi infraneze in asemenea masura propria existenta pana ajung sa devina copii ale respectivelor curente. Ca mentalitate, ajung la randul lor sa respinga ceea ce e altfel, sustinand ca doar propriul lor altfel – desigur, membri comunitatilor sunt niste elitisti, diferiti, care nu concep sa fie considerati oameni obisnuiti – este cel drept si bun si corect de urmat.

Imi dau seama ca ma lupt cu niste mori de vant, ca poate conceptia mea e profund gresita. Imi dau seama ca nu toti membri ai diverselor comunitati sunt cum i-am descris eu, ca inca multi prefera sa incerce sa isi amprenteze apartenenta la grupul X. Doar ca, pe de alta parte, scepticismul fata de non-apartenenta a existat si pare ca va exista intotdeauna. Intotdeauna avem tendinta sa judecam dupa aparenta – ceea ce oarecum normal, caci asta ni se infatiseaza la prima vedere – dar e gresit sa te opresti aici. Multi o fac totusi, creand false conflicte si false valori acolo unde nu domneste decat o prefabricatie si o idee desueta a solidaritatii. Poate ca aceste reflexii provin dintr-o pornire fireasca fata de etichetari si dintr-o complexitate de posibile apartenente. Totusi, incerc sa privesc din afara, subiectiv evident, dar din afara. Si, fara a avea vreo legatura cu o anumita vulpe si niste fructe, incep sa ma satur de basmele in care prefera oamenii sa traiasca, sa ma satur de felul in care multi isi refuza o anumita libertate de dragul unei incatusari pe care apoi o idolatrizeaza, fabuland asupra posibilitatilor si frumusetii grupului. In ce ma priveste, grupurile sunt perfide prin definitie si prin scop. O studiere si simpatizare sunt in regula, cata vreme nu ajunge ca grupul sa depaseasca identitatea.

Arana

Publicitate