Pending

Am avut o lunga absenta – sau pauza – timp in care mintea mi-a fost ocupata cu altceva, iar spiritul si-a luat o vacanta binemeritata. Timp in care, de altfel, am observat ca si cei 3 oameni care ma pusesera in blogroll, m-au scos de acolo. Bun, oricum nu scriu pentru asta si oricum, din fericire, niciodata nu voi atinge o celebritate in universul asta incorsetat in prejudecati, desi se pretinde a stapani libertatea absoluta. Eu prefer sa incerc sa urmez acea libertate, indiferent ca e vorba despre stilul de a scrie, despre temele adoptate si, nu in ultimul rand, despre frecventa articolelor.

De ce pauza? Au concurat mai mult factori:

1. A fost sesiunea, care mi-a ocupat tot timpul si toata puterea de concentrare. Putinul timp liber pe care il aveam, il ocupam cu hrana – si nu, nu materiala, ci dimpotriva – adica, mai precis, evadand in carti, o vizita la Bookfest, cafele si pauze binemeritate, departe de calculator si de birouri. Am constatat totusi, cu aceasta ocazie, cata lume avea dreptate spunandu-mi ca sunt prea stresata. Curand, daca mai fac fata multor sesiuni, am sa ajung sa ma dezintegrez psihic si sa fiu prinsa intr-un labirint stupid, plin de mori de vant. Din fericire, acum e vacanta.

2. Ceea ce ma aduce la cel de-al doilea factor, da: vacanta. Pentru ca odata in vacanta, am refuzat sa mai petrec ore in sir in fata calculatorului si sa fac ceea ce in restul anului nu pot, din cauza timpului. Da, sa zac, cu o cafea langa mine, cu o carte in mana, sa ma bucur de liniste, de singuratate, sa imi condimentez viata cu diverse iesiri – mare, munte, festivaluri etc – si sa nu mai dau explicatii nimanui, nici macar mie. E dureros, dar adevarat, cele mai multe explicatii mi le cer singura, iar in vacanta am hotarat sa iau o pauza inclusiv de la aceasta tendinta de autoexaminare. Totusi, cum nu toate planurile reusesc sa fie duse la bun sfarsit, universul feeric al vacantei a inceput sa fie alterat de diverse intruziuni – pe care incerc din rasputeri sa le ignor – asa ca ma regasesc iar in fata vechilor, dar dragelor obiceiuri (cum ar fi incercarile esuate de a scrie)

3. Ultimul factor e unul generic si nu tocmai bine delimitat. E vorba despre o departare fortata fata de aproape orice manifestare a spiritului. Mai precis, in afara cartilor, am renuntat o buna perioada de timp si la muzica si la scris, dar si la citit blogurile dragi, de exemplu. Enumerarea e in ordine oarecum logica, in functie de cat de dragi si cat de vechi sunt activitatile respective. Am revenit la inceput cu muzica, a fost cel mai usor sa ma integrez din nou in spatiul acela aparte pe care il creeaza auditia unui album desavarsit. Nu putina importanta a avut-o si foarte apropiatul Metal Maniac unde formatii dragi mie vor canta. Trebuia sa ma fortez sa imi revin, pentru ca altfel regretul de a nu ma fi bucurat de un concert m-ar fi urmarit prea multa vreme. Si apoi, cand astepti de atata vreme sa vezi niste oameni evoluand live pe scena, sentimentul de vina pentru pierderea esentei spectacolului din cauza unor rataciri spirituale ar fi prea greu de suportat.

Dupa o incursiune intr-o lume personala – poate prea personala – pot doar sa spun ca ideile nu au lenevit in tot acest timp, asa ca zilele urmatoare sper sa pot reveni si sa le astern; ar fi pacat – pentru mine – sa dau uitarii lucrurile care ma macina sau care ma incanta din cauza unei incapacitati de exprimare provenita dintr-o prea lunga pauza si, de ce nu, dintr-o frica constanta fata de judecata celor din jur. Desi la sfarsit de saptamana voi mai avea o pauza cauzata de Metal Maniac, voi reveni inclusiv cu impresii de acolo, caci sper ca acest festival in capat de tara se va concretiza intr-o experienta concertistica unica si profunda, una care sa merite a fi consemnata, pentru ca eu sa imi pot reaprinde amintirea respectivelor momente.

Arana

Publicitate