Anathema – Unplugged

Nu credeam sa ajung vreodata la concertul care sa ma lase fara cuvinte. Care sa ma tulbure intr-o asemenea masura incat orice incercare de a-l descrie, de a surprinde ce s-a intamplat acolo sau macar de a sublinia unele aspecte apare nu numai ca stupida dar si complet inutila. Inutila, pentru ca orice ar fi, o asemenea atmosfera si o asemenea traire nu ai cum sa o reproduci. Nu pot decat sa laud organizarea, pentru sala cu o acustica fantastica si pentru sonorizarea excelenta, nu pot decat sa constat ca – in afara unor mici exceptii ce nici nu mai au importanta – publicul a fost la randul lui grozav, un public dedicat si venit pentru arta si sa imi multumesc singura ca am adunat ieri destula putere sa ma duc la concert. O experienta inaltatoare, din orice punct de vedere, una din acelea care iti ramane intiparita in memorie intr-un mod pur personal, intr-o nota de indescriptibile frisoane.

Aseara, sala Preoteasa a fost pentru 2 ore un loc atemporal si aspatial. Un loc al desfasurarii artei dincolo de arta. Multumiri Artmania. Poze absolut incredibile gasiti aici.

Arana

Publicitate