Cab driver

Nu de putine ori m-a socat diversitatea umana. Mai putin des insa mi se intampla sa dau peste adevarate personaje in locuri de obicei inaccesibile acestora. E normal oarecum, caci „unde te astepti mai putin” e de obicei fondat pe un adevar fundamental. Adevarul pe care vreau sa il combat azi se refera la taximetristii bucuresteni, adesea catalogati ca: tepari, nesimtiti, manelisti, soferi nebuni etc etc. Fiecare isi are povestile clasice cu soferi de taxi care i-au scos din sarite. Probabil am patit-o si eu, desi incerc sa evit acest mijloc de transport (spune si asta multe). Saptamana trecuta, insa, am fost nevoita sa apelez la taxi in 3 randuri si printr-o ciudata conjunctura, fiecare din cei 3 soferi a avut ceva aparte de spus in aceeasi masura in care au contribuit, putin cate putin, la o renuntare la prejudeati si la o alta calificare a acestei specii aparte. Oricum, un lucrur mi-a fost si imi este clar: un sofer de taxi nu are cum – poate in Bucuresti mai mult decat in orase mici – sa fie un om „normal”!

Cab driver 1: L-am luat din Gara de Nord, nu la comanda, ci pur si simplu pentru ca era acolo. Tarif normal, nu mai stiu firma. Ii spun adresa (la care m-am mutat recent, deci locul inca nu imi este foarte cunoscut) si constat ca suntem aproape vecini. Cand ajung aici, imi arata scurtaturi, imi explica diverse trasee de care nu aveam idee, imi spune tot felul de drumuri alternative celui pe care il fac in fiecare zi. Toate astea pe un ton foarte ok, foarte bine-intentionat. E poate unul dintre cele mai ciudate sentimente experimentate de mine: un necunoscut sa ma ajute benevol, fara niciun interes, fara a cere ceva de la mine. Pur si simplu dintr-un spirit de vecinatate cum nu prea credeam ca mai exista, mai ales intr-un oras in care toata lumea e suspicioasa pe toata lumea si unde cel mai aprig sentiment e acela de a te feri de vreo posibila teapa.

Cab driver 2: La comanda, taxi Tess parca. Cred ca e cel mai calm sofer pe care l-am intalnit vreodata. Un calm ciudat si relaxant, in exprimare si atitudine. O grija evidenta fata de ceilalti participanti la trafic, genul de om care te face sa te gandesti – cu stupoare – cum ar arata traficul bucurestean daca toti ar fi ca el. M-a socat peste poate atitudinea si relaxarea pe care o avea, modul in care reusea sa exprime ce avea de zis, caldura si o oarecare pasiune fata de meseria lui, in ciuda a toate lucrurile care il nemultumesc. Un om care a spus nu injuriilor si claxoanelor, care a inteles ca schimbarea porneste de la tine. Complet atipic, un adevarat sfaramator de prejudecati. Recunosc sincer ca nu m-am gandit vreodata sa dau peste un sofer de taxi care sa aiba o personalitate de asemenea natura, caci mereu credeam ca ei trebuie sa fie explozivi si impulsivi. Parea sa stie ca este atipic si se simtea ca e mandru de asta. Era un fel de pionier in meseria lui. Ciudata experienta…

Cab driver 3: S-a intamplat aseara si a avut efectul de a ma face sa scriu articolul. Am luat taxiul de la Universitate, pe la 1 noaptea. Aparent normal, pana se apuca sa vorbeasca brusc despre incultura si lipsa de bun-simt a oamenilor. Sa ne explice despre emotia traita cu o seara inainte cand a descoperit ca TVR2 difuzeaza o emisiune dedicata muzicii folk. Era profund dezgustat de clientii lui, care 9 din 10 ii cer manele si care nu pot aprecia muzica buna. Crescut cu Judas, Sabbath sau Iron Maiden, un om pasionat de muzica, acum sofer de taxi. E mai mult decat evidenta bucuria ca ne are in masina, ca vede ca il intelegem si simte – nu stiu cum – ca exista aceeasi lungime de unda intre noi. Pana acum imi imaginam ca cel mai probabil m-ar jigni asa ceva. Aparent nu s-a intamplat, ci doar m-a binedispus. Ba mai mult, am coborat zambind din masina, cu gandul la o replica geniala (la care nimeni pana atunci nu zambise, dupa spusele lui): „Jim Morrison e partea frumoasa a heroinei!” Avea dreptate omul si e bine ca dreptatea poate veni si din alte locuri decat cele obisnuite. E bine ca mi-am mai deschis si eu ochii si ca am mai invatat inca o data sa privesc si sa am rabdare. Sa nu mai judec. Oricand poate aparea o figura interesanta in cel mai nepotrivit loc. Pentru ca, pana la urma, nepotriveala e doar in mintea noastra… lectii de viata vin zilnic, daca stii sa le intelegi.

Arana

Publicitate