Un roman erotic. Sau asa s-a decis, pentru scenele explicite ce impanzesc frenezia de idei. E o varsta potrivita pentru a citi cartea? O varsta la care sa gasesti echilibrul pe care Miller il seaca de substanta, sa inlocuiesti explicitatea cu realismul brut al epocii moderne, pe scurt, o varsta la care romanul sa fie destul de influent pentru o alegere subita, pentru un mod nou de abordare a unei parti din viata. 21 cred ca este raspunsul meu.
Reprezentand un cadou, cartea o urmaream de mult. Daca m-ar intreba cineva de ce, nu i-as putea raspunde. Era o simpla senzatie ca dl. Miller creeaza ingenios, o creatie pe gustul meu. O mostra de literatura inovatoare, totusi accesibila (tind sa cred insa in capcana accesibilitatii, fiind de fapt o simpla manevra de explorare a unui numar cat mai mare de cititori), literatura despre creatie. Poate parea ciudat ca asta e ideea care m-a marcat in principal. Ca am trecut peste decadenta umana, peste nadir si zenit, agonie si extaz, suprema idealizare a placerii fizice. Insa pentru mine placerea intelectuala a fost cea care mi-a zgandarit dorinta de a explora cartea, de a intelege personajul si de a face ceva ce el nu a facut – sa scriu. Din nou.
Ideile exista. Circula liber, le prindem si le dam drumul aproape oriunde. Dar se pierd tot atat de usor cum apar. Efemeritatea lor, spre deosebire de a noastra, poate fi insa oprita. Mai devreme sau mai tarziu, important e sa nu se ajunga la prea tarziu. Nu avem talent de a ne exprima, pierdem esenta, ne lovim de clisee, limbaj de lemn si traim pentru fizic. Un truism? Un cliseu pe care il prind tocmai pentru ca incerc sa il evit? Intrucat a ma judeca singura e un act strict intrinsec, prefer sa nu analizez acest fapt. Nu e asta relevant. Relevanta e doar ideea. Care are multiple surse, multiple modalitati de exprimare. Un om interpreteaza cat si cum poate, atrage un manunchi de idei pe care le numeste principii si porneste la drum. Fiecare experienta e un drum. Ca orice drum, se poate infunda, bifurca, umple de gropi. Asta insa ramane sa decida timpul, fie el al luminii, fie al fluxului constiintei.
Arana