Arana's world under a picture of frenzy

octombrie 28, 2009

Budapesta. Absu

Filed under: Event,Muzica — Arana @ 18:57
Tags: , , , , , ,

După o perioadă de relativă letargie, era cam timpul să rup monotonia şi să inserez în trista nebunie ce înseamnă anul 4 un eveniment. Ne-am vorbit, ne-am hotărât şi cu mare greutate ne-am decis asupra detaliilor pentru ca sâmbătă dimineaţă să plecăm spre Budapesta. Pretextul? Concert Absu, aflaţi in turneu, unul ce ocoleşte România. S-a dus aşadar muntele la Mahomed.

Plecare la 6 dimineaţă, buimacă de somn – am avut parte de o oră şi 40 minute de dormi – ajuns pe autostradă n-am idee cum, somn. Mă trezesc pe soare şi peisaje din ce în ce mai interesante. Valea Oltului îmi era complet necunoscută până acum, dar e uimitoare. O dată în plus mi se confirmă că sunt lucruri de văzut pe la noi. Nu oraşe, nu creaţii umane, ci natură, multă natură, îmbietoare, interesantă, extrem de atrăgătoare. Soare, ceaţă, munte. În acelaşi spaţiu şi timp, o şosea aproape pustie, maşina alunecând parcă încet încet într-o altă lume. Mai caldă, mai apropiată de esenţă. Pentru cî în momente din astea poţi simţi un soi de ciudată libertate, oferită de ideea de spontaneitate, drum nebun, drum lung, prieteni. Se conturase deja o desfăşurare cât se poate de bună pentru excursie.

Primul popas a fost Sibiu, aveam nevoie să umblăm puţin pe picioarele noastre, sângele cerea cafea, iar stomacul mâncare. Cafeaua a fost refill şi în Arad, era deja pe înserat, trecuseră în jur de 10 ore de la începutul călătoriei. Trecem graniţa, Szeged, autostradă, Budapesta, cazare (excelentă de altfel). Aproape 15 ore de drum. Credeam că va fi ucigător de plictisitor, dar a fost chiar interesant. Ideea de road-trip în sine e ofertantă, te simţi poate mai spontan, pentru că îţi permite variaţie, îţi permite să faci ocoluri sau scurtături când şi cum ai chef, iar dacă compania e pe măsură, merită fiecare km. Obositor, nu zic nu, dar am avut puterea în seara respectivă să mai savurăm şi o bere în Ungaria. Eu am ales Dreher brună, de-a lor, mai savuroasă decât berile de pe la noi. Destul de cremoasă, puţin dulceagă, aromată. Iubitorii de bere amară m-ar înjura dacă le-aş recomanda-o, în schimb iubitorii de Guiness ar fi probabil surprinşi plăcut. Şi cu ocazia asta vă spun şi de Borsodi, tot de-a lor, există şi în variantă brună (da, prefer berea neagră), de asemenea cu un gust tare bun.

Duminică. Vreme de tricou. Budapesta prietenoasă. Clar, a fost zi de văzut şi de admirat. Frumuseţea capitalei maghiare nu e lăudată degeaba; un fel de Praga mai mică zic mulţi, eu încă aştept să văd şi Praga. Ne-am perindat pe cheiul Dunării, ne-am urcat la Citadella, am fost pe la Castelul Regal (pe care nu îl văzusem şi care e imens şi extrem de interesant, chiar dacă i-am admirat doar exteiorul) şi Bastionul Pescarilor, Parlamentul (celebra clădire, în stil neo-gothic, care mie personal mi se pare un stil extrem de pretenţios, foarte alunecos şi foarte predispus la a da în kitch; tocmai de asta, a reuşi o creaţie cu adevărat impresionanta, în acest stil, e o realizare în sine), străduţe, puburi admirate de afară, şi prânzul/cina într-un loc foarte misteux, un soi de pub lounge, cu o chelneriţă tare drăguţă.

Ajung astfel în punctul culminant al excursie, concertul. Am ajuns relativ uşor la locul de desfăşurare, o clădire foarte mişto, cu un bar, o sală mare de concerte, una mică, o curte interioară destul de mare, cu oameni mulţi şi pestritţi. Am întărziat puţin, dar concertul a întârziat mai mult, începând pe la 8. Prima trupă, din alt film, Zoroaster pe numele lor, păreau minim fumaţi, cu un stil dubios de a cânta, cu potenţial de a fi interesanţi dacă n-ar fi plictisitori. Dacă sună prea ciudat, ideea e că par să cânte de dragul de, foarte indefinit, lent şi moale.

Au urmat două trupe pe care nu le ascultasem, despre Razor of Occam mai ştiam câte ceva, iar Pantheon I era complet necunoscută. Ambele m-au surprins foarte plăcut. Primii, deşi nu neapărat în zona mea muzicală (bine, nici Absu nu sunt fix, şi tot îmi plac de mor), au un sound rapid, nervos, vânos. Au dat tare bine live, instrumentişti marfă, cam dubios bassistul (aş zice minim nebun, nu tocmai în cel mai bun sens al cuvântului). Nu ştiu dacă îi voi asculta acasă, dar absolut deloc nu m-a deranjat prezenţa lor la concert, iar publicul – deşi mic – a reacţionat destul de bine. Mi-a plăcut şi cum au pus problema, despre ce cântă ei. Detalii:

‘Homage to Martyrs’ (albumul din 2009, primul full-lenght de altfel)is a tribute to the great men of science who died in the pursuit of knowledge, from the early astronomers who were burned at the stake for daring to displace man from the center of the universe to the modern theoreticians driven to insanity and suicide by their paradoxical discoveries and the cold denial of their peers. Exalting in the rich legacy bequeathed to us by our predecessors it also warns of the dire predicament awaiting us should this richness be vainly squandered.

Pantheon I sunt, cică, black metal. Ce am spus imediat după concert: au fix părţile din black care îmi plac mie, deşi nu sună tocmai trv. Nu sunt melo deloc, bateristul e dementuţ (căci dement e Proscriptor) şi mai şi bătea extrem de relaxat, de mâ întrebam dacă astă conştientizează ce face de fapt, vocea a fost chiar impressive, deloc deranjantă, ba dimpotrivă excelent pliată pe restul treburilor. Şi în loc de clape, aveau un violencel electric, cu violoncelistă… nu se auzea foarte bine, însă pasajele inserate mie mi-au gâdilat urechile. Mai vreau, chiar sunt o trupă foarte pliată pe o parte din orientările mele muzicale.

ABSU!!! Aş putea să povestesc mult. Despre cât de dement e Proscriptor. Despre cum unele piese au fost mai rapide, mai puternice, mai incredibile decât pe cd. Despre cum basistul-vocalistul – care avea probabil cam înălţimea mea – e genial, nu doar pentru ce face, dar şi cum face, inclusiv gesturi. Sau să constat că deşi muzica nu e deloc prietenoasă, iar publicul era mic, comunicarea a fost excelentă şi atmosfera pe măsură. Să laud sunetul, pentru că sala de concerte era ceva mai mare decât o sufragerie şi chiar mă întrebam oare cum o să se audă. Dar nu are sens. Pentru că sunt unele prestaţii ce nu pot fi descrise. Ori descrierile sunt inutile, totul stând în ce se întîmplă pe scenă. A meritat drumul, oboseala, banii, aş face totul de la capăt să îi mai văd o dată. Şi vineri era să mă răzgândesc, să nu mai ajung. Nu cred că aş fi putut să regret suficient dacă îi pierdeam. Weekend desprins din lumea asta, încheiat pe măsură.

A început cu nervi şi frustrare, s-a terminat la fel, dar astea sunt nimicuri. Să poţi să faci abstracţie de evenimente ce îţi ating destul de mult spiritul, să poţi să te bucuri de ceva, în ciuda tumultului personal. Da, poate şi aici se poate măsura nivelul unui concert. Duminică seara, Budapesta ne-a găzduit, am fost parte dintr-o întâmplare, am trăit încă o pagină de ţinut bine în colecţia vieţii. Next stop? N-am idee, dar am nevoie de cât mai multă adrenalină.

Pe post de încheiere:

Arana

Publicitate

25 comentarii »

  1. acu’ vreo doi ani am petrecut o zi şi jumătate (sau aşa ceva) în budapesta. mi-a plăcut mult. podurile peste dunăre, dunărea seara, felinarele, albastrul ceţii şi ferestrele luminate şi multe altele. tableaux vivants. iar spoi, timp de câteva zile, în capul meu buimuc răsuna neîncetat jethro tull cu one night in budapest. mă bucur că ţi-a plăcut şi ţie 🙂

    Comentariu de ana — octombrie 28, 2009 @ 20:08

  2. Trebuia sa mentionez ca am mai fost in Budapesta, acum cativa ani, vreo 5-6 zile. Si atunci am vazut mai mult si am cunoscut ceva mai de aproape orasul. Se e incantator, inclusiv oamenii, foarte simpatici si saritori.

    Comentariu de Arana — octombrie 28, 2009 @ 20:10

  3. Absu suna decent, desi in ultima vreme am ascultat chestii mai soft gen Insomnium din sfera asta muzicala. Ahh, si da, place si mie Budapesta (ca oras, nu neaparat ca nivel de ”prietenie”)

    Comentariu de krossfire — octombrie 28, 2009 @ 20:50

  4. E, Insomnium e melo death (imi placeau, da albumul de anul asta e prea infect), iar Absu thrash black chestii. Si eu nu prea ascult nici thrash, nici black, da combinatia e brilliant. Si e funny ca bateristul – proscriptor – e singurul constant din trupa, restul vin si pleaca. Si tot suna bine!!

    Comentariu de Arana — octombrie 28, 2009 @ 20:53

  5. Absu nu suna decent, damn it, bestial e termenul! :))

    Arana, o mana tasteaza, alta-i in gura, unde e roasa de invidie 😛 Foarte misto week-end ati avut. \m/

    Cladirea Parlamentului imi place de mor si zau daca o suspectez de kitsch. 😉

    Comentariu de 665 — octombrie 28, 2009 @ 21:35

  6. Bestial, incredibil, suprem si altele de genul! Mai ales dupa ce ii vezi live. Si cum spuneam cuiva: stii ca un concert e reusit daca dupa nu poti asculta altceva decat trupa aia 😀 Si da, a fost misto, rock asa 😉

    Cat despre Parlament, corect, spuneam doar ca stilul ar putea ajunge usor la kitch, fiind ataaaat de impopotonat. Dar Parlamentu vecinilor nostri e departe de asa ceva si cand l-am vazut prima oara – la o luna dupa ce il vazusem pt intaia data pe cel al nostru – impactul a fost imens.

    Comentariu de Arana — octombrie 28, 2009 @ 21:39

  7. nu stiu cum se face ca de multe ori sunt mai entuziasmat in legatura cu trupele din deschidere decat cu headlinerul :P. Daca Zoroaster erau fumati inseamna ca isi iau muzica foarte in serios, avand in vedere ca sunt uneori bagati la stilul „stoner metal”. Si Pantheon I as fi fost curios sa vad…
    Anyways bun jurnal de bord entry 😉

    Comentariu de Serj — octombrie 28, 2009 @ 21:56

  8. Zoroaster cred ca aveau ca stare de agrerare starea de fumati. Si nu prea erau stoner, aia e buba. Pantheon I au fost extrem de faini pana a ajuns Absu pe scena. S-a cam terminat atunci :))))

    Merci, imi place sa scriu despre treburi din astea, nu doar carti carti carti 😛

    Comentariu de Arana — octombrie 28, 2009 @ 21:59

  9. Pantheon I au un album foarte ciudat pentru mine. Nu mi-a placut in mod deosebit, insa a avut ceva care m-a facut sa revin. Da, stiu, nu mi-a placut ca nu a fost forjat suficient, mai mult s-a facut exces de melo. Nu acel melo suparator, care ma tine oricum departe, ci un melo care putea lipsi fara sa ma mahneasca. 🙂

    Comentariu de 665 — octombrie 28, 2009 @ 22:59

  10. Sper sa vizitez si eu cat de curand Budapesta. Muzical vorbind ABSU nu prea m-a impresionat niciodata, dar nu stiu de ce am senzatia ca Live este cu totul altceva. Are aerul ala al trupelor vechi de black.

    Comentariu de Garm — octombrie 29, 2009 @ 11:42

  11. 665: Hehe, te inteleg oarecum. Dar, in apararea lor, undeva prin concert, piesa a doua parca, a fost anuntata ca fiind de pe latest album, si mie personal piesa respectiva mi-a placut cel mai putin 😉

    Garm: Nu tocmai trupe vechi de black, sunt chiar foarte secolu 21 like. Eh, gusturi, ce sa mai. Dar Budapesta chiar e misteux, indiferent de gusturi 😛

    Comentariu de Arana — octombrie 29, 2009 @ 18:33

  12. Suna bine 🙂

    Si in ultimul an si jumatate am cam ajuns la concluzia ca pentru astfel de lucruri merita sa fie traita viata asta. Sa cunosti, sa simti, sa experimentezi… tot ceea ce crezi ca iti va placea si de aproape…

    Comentariu de brontozaurel — octombrie 30, 2009 @ 00:38

  13. brontozaurel: D’accord. E mult prea scurta viata sa nu faci chestii. Enjoy it while it lasts, chiar daca nu iese totul bine, dar – oricat de cliseic ar suna – trebuie sa iti asumi anumite riscuri ca sa ai parte de lucruri bune 😉

    Comentariu de Arana — octombrie 30, 2009 @ 11:00

  14. Budapesta, din ce am vazut si eu prin poze, e superba oricum. La fel si Praga, Varsovia, Cracovia…

    Cat despre ABSU vroiam sa zic altceva. Uite eu nu prea mai ascult black si derivate de black, dar as vrea sa vad in concert macar una din trupele alea care erau in topul genului pe vremea cand black metalul era un stil de muzica extrem si nu o ghidusie de marketing (oricare din trupele mari ale anilor 92-95).

    Comentariu de Garm — octombrie 30, 2009 @ 11:25

  15. Garm: prioritatile mele sunt Praga si Londra, acum 🙂

    Asa, discutia muzicala. Nici eu nu ascult black pur mai deloc. Dar, derivat cu death, doom, avantgarde, mai nou thrash, e foarte misteux. Asta pentru ca se scot la iveala partile ce-mi plac in black si-s date deoparte cele care nu (soundul infundat, subacvatic). Cat despre cat de mult e sau nu o miscare de marketing, depinde foarte mult de fiecare trupa in parte si, sincer, din anumite puncte de vedere e o discutie care ma depaseste. Asta si pt ca incerc sa nu privesc muzica asa, mai degraba ma opresc la nivelul imi place sau nu si de ce (de ce muzical, strict). Evident, a vedea legende pe scena sigur e o experienta interesanta, pe putin.

    Comentariu de Arana — octombrie 30, 2009 @ 12:10

  16. Londra este superba, am stat acolo cam o luna. Cand iti planifici excursia pentru Londra sa imi zici, te pot ajuta cu ceva ponturi.

    Comentariu de Garm — octombrie 30, 2009 @ 13:53

  17. Da, clar, deja merg mult spre comercial (Insomnium).

    Comentariu de krossfire — octombrie 30, 2009 @ 23:27

  18. Pe vremea cand ascultam numai death metal imi placeau doua trupe de black: Immortal si ABSU… Barathrum VITRIOL, iar din ce vad acum pe MySpace, suna in continuare foarte bine. Mie imi placeau si pentru ca ii consideram o alternativa la black-ul nord-european, ceva diferit. 🙂

    Phantom I nu suna deloc rau, probabil ca in concert au executat piesele de o maniera mai dura, sau doar pe cele mai brutale, pentru ca pe myspace mi se par destul de melodici, dar fain!

    PS. Mi-ar fi fost mai simplu daca puneai link-uri catre trupe in articol, sa nu mai caut eu, nu de altceva, dar nu le cunoasteam, primele 3, si imi e mai clara ideea despre cum a fost la concert daca le si ascult in timp ce citesc… a fost un concert foarte bun! 😀 Poze?

    Comentariu de Drace — octombrie 31, 2009 @ 03:33

  19. @Garm: Ok, o sa tin minte chestia asta. Merci 🙂

    @krossfire: comercialule =))

    @Drace: Dap, Absu clar sunt ceva diferit in peisaju bm, si au cam fost de pe la inceputurile lor. Sunt f incantata ca am hotarat sa ascult albumul din 2009, album care de altfel m-a si facut sa ma hotarasc sa vreau mai mult de la trupa.

    Linkuri: sorry, nu mi-a trecut prin cap sa pun, am tendinta sa uit complet de existenta minunatului myspace, desi stiu ca e util. Chestie de prejudecati, cred 🙂 Si da, a fost foarte fain concertul, chiar daca a avut si niste neajunsuri, insa nu suficiente sa deranjeze. Iar poze am vrut sa pun, dar nu mergea photobucketul cand am scris articolul si am renuntat. Si plus ca daca erau poze, cine statea sa mai citeasca tot 😛 (kidding)

    Comentariu de Arana — octombrie 31, 2009 @ 09:46

  20. Hello și bine te-am găsit 🙂 Despre muzici nu spun nimic, că nu am ascultat nimic din cei menționați (dar promit să-mi fac temele), dar despre ideea de pus la drum și despre Budapesta mi-ar trebui câteva pagini de blog 😀 M-a amuzat treaba cu Budapesta e un fel de Praga mai mică :))) E cam pe invers! Am făcut anul trecut drumul (genial!) București-Viena-Praga-Budapesta-Sibiu și acasă, am stat în fiecare câte 3-4 zile și a fost o nebunie! La Praga merită mers în afara sezonului, că în plină vară e sinucidere curată. La Budapesta am fost și în sezon și în afara sezonului și e foarte tare. Dar deși am fost de 3 ori, încă nu am reușit să văd nici jumătate din ea, spre deosebire de Praga pe care am făcut-o la pas cam la toate obiectivele, plus cârciumi și pub-uri în 3 zile. De Revelion poate poate ajung iar la Budapesta 🙂

    Comentariu de LiaLia — noiembrie 2, 2009 @ 00:26

  21. Pentru Europa de Este, Budapesta ramane orasul concertelor. Iar Absu este pentru Thrash Metal ce-i Absolutu’ pentru Vodka.

    Comentariu de zamolxis — noiembrie 2, 2009 @ 00:56

  22. Hehe, Arana, frumoase vorbe. Valea oltului are efectul asta asupra oricui e prima oara prin zona. Mai ales dimineata cand incepe sa se ridice ceata din rau. Precum stii, eu am prins ceata ceva mai departe decat voi, pe valea Muresului, care nu e chiar atat de spectaculoasa, dar tot a fost de vis. Figurat vorbind, ca daca ar fi fost chiar de vis, acum va scriam mesaje pe condensul de pe geam. Din exterior. 😉
    Auzisem multe chestii misto despre Buda/Pesta si spre rusinea mea, cu toate ca am trecut de nenumarate ori pe langa si odata chiar am fost la un concert acolo ( nontrv, asa ca nu ma confesez ), nu m_am oprit niciodata pentru o vizita. Ma bucur ca am facut-o acum, cu toate ca m-a spart de oboseala. Nici nu-mi imaginez ce ar fi insemnat o vizita in detaliu cu ghidul in mana, intro singura zi!
    Concertul… Hehe. Mie , de ex mi-au placut Zoroaster cu aerul lor de oameni care d’abia isi mai tin oasele la un loc. Un fel de Mastodon mai negru, misto. Razor of Occam, una din recentele mele febleti, cu toate ca au inceput de nu-mi venea sa vorbesc cu vecinul ca ma auzeam peste sunet, au terminat vijelios. Se simte, dincolo de instrumentatia cvasiidentica cu Defiance-ul celor de la Destroyer 666, insusi spiritul acestei trupe. Intens , aprig, acuzator. Basistul m-a intrigat si pe mine. Sapand, am avut o surpriza. E bass si in Scythian, o alta trupa de thrashblack vijelios. Ma intreb daca si acolo o fi prestand tot asa constipat. Peste Pantheon I o sa trec pentru ca impresia a fost dezastruoasa. Hai sa spun totusi. Imaginati-va o trupa alcatuita din 3 grupe de oameni: doi ( violoncel si lead guitar ) dati jos din liner-ul lui Children of Boddom, cu tot cu harfele aferente, si doi ( guitar/voice si bass/voice) adunati de pe strada. Bassistul, cel putin, erea ceva gen acordeonistul lui Guta, cu un tricou aruncat pe el. Tobarul, Marfa. Muzica trupei? Un combo artificial de stiluri care prind acum: putin brutal, putin melo, executie curata si ceas. Impresia generala? Ca trupa e facuta din patch-uri si ca ar merita cautate trupele care canta asa ceva dar firesc. La astia mi-a parut cautat. ABSU… cum se zice? ah! Microfonul se imbiba de tale-ent! Unul dintre cele mai reusite concerte la care am asistat vreodata, cu timing de ceas atomic si cu prestatie de oameni care repeta si in drumul dintre baie si bucatarie. Excelent!

    Comentariu de lupu — noiembrie 2, 2009 @ 23:21

  23. Buna, te-ar interesa un link exchange cu blogul meu? daca da, astept un mail, sau ceva. Te-am pupat! o zi buna 🙂

    Comentariu de Inka — noiembrie 4, 2009 @ 16:06

  24. Ei merg spre comercial, nu eu 🙂

    Comentariu de krossfire — noiembrie 4, 2009 @ 18:08

  25. @LiaLia: Revelion la Budapesta suna fascinant 😀 Nici eu nu am vazut inca mai nimic, dar inca mai am timp 🙂

    @zamolxis: interesant graiesti ca de obicei; dar adevarat, sunt sigura. Pacat ca din Bucuresti e lung drumul pana in Budapesta, daca as locui in Tg Mures – deci acasa la mine – as ajunge muuult mai des.

    @lupu (heh): O sa ma opresc putin la ce zici despre Pantheon I; unu ca ii descrii putin cam dur pe aia, dar nu conteaza, se accepta. Doi, ca spui ca sunt putin brutal, putin melo si cantat la ceas. Corect, nu am sustinut altceva. Nici vreo teribila originalitate ori lipsa de influente. Ideea e ca eu nu caut neaparat asta, pe cand tu da. Si poate de asta n-au prins, ca tu vrei forma bruta, initiala, mie insa mi-e perfect ok sa nu fie asta, ci sa fie scratchuri si patchuri. Conditia? Sa sune bine, sa ma prinda, sa aiba ceva ce atrage atentia. Si asta am simtit acolo. A propos, inca n-am apucat sa ii ascult ne-live, deci nu e verdictul final.

    Iar Absu, mna, awesome. Mai vreau :))

    @Inka: o sa vorbim, trebuie sa iti citesc mai mult blogul, deocamdata sunt putin prinsa cu alte chestii. Ce am vazut, mi-a placut, asa ca in pricipiu as fi de acord.

    @krossfire: oh da 😀

    Comentariu de Arana — noiembrie 5, 2009 @ 13:28


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: