Arana's world under a picture of frenzy

Septembrie 28, 2009

Iar recomandări, iar leapşa

Filed under: Altii,Carti — Arana @ 13:19
Tags: , ,

Tot de la Runia, e vorba de data asta despre 10 cărţi care – în viziunea mea, a lepşuitului – trebuie citite. Recunosc, sunt puţin în pană de inspiraţie şi de asta scriu postul. Iniţial am vrut să nu răspund, pentru că cine sunt eu să recomand chiar aşa. Da, au fost şi sunt oameni care au încredere în gusturile mele şi care îmi cer părerea şi care mă roaga să le recomand ceva. Dar de obicei e vorba de oameni pe care îi cunosc şi îmi cam dau seama ce le-ar plăcea şi ce nu, ce se potriveşte personalităţii lor. La un nivel general însă, nu pot decât să recomand ce îmi amintesc acum şi la ce mă gândesc întâi. Sunt convinsă că dacă aş avea altă dispoziţie, alte circumstanţe, lista de 10 ar fi alta. Bun, să nu dau totuşi prea multă importanţă, e tot un joc şi gata.

  1. F. M. Dostoievski – Demonii: pentru mine, oricât de absolut sună afirmaţia asta, un intelectual nu ar trebui să treacă prin viaţă fără să citească romanul acesta. Eu nu aş putea să îi scriu vreo cronică, ori să pun fix degetul pe un anumit motiv, e o capodoperă, e o manifestare a geniului şi atât. E – pentru mine – dovada incontestabilă a faptului că Dostoievski este unul dintre cei mai mari scriitori din câţi au scris vreodată. Până acum nu mi-a reproşat nimeni că de ce i-am spus să o citească, dimpotrivă. Cartea asta, indiferent cât de vanitoasă aş părea, o recomand într-adevăr tuturor, cu orice ocazie.
  2. Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singurătate: cartea pare a fi printre cele mai măiastre din zona realismului magic. Este obsedantă şi extremă – adică duce totul până la noi limite, povestea are începutul şi sfârşitul aproape identice, totuşi greu de identificat ca momente de sine stătoare. Este feerică şi totuşi tragică, imensă prin talent şi prin bogăţie. După ce o citeşti nu ai cum să nu te simţi copleşit, insignifiant, strivit.
  3. Salman Rushdie – Copiii din miez de noapte: dintr-un anumit punct de vedere mi-a amintit de cea de la punctul 2. Din ce am citit de Rushdie şi din câte am ajuns să îi cunosc stilul, aceasta chiar trebuie citită. E posibil să nu prindă, să pară lungă şi obositoare (nu că lungimea în sine e defectul, ci lungimea inutilă). Pe mine m-a prins destul de tare şi m-a făcut să ridic standardul, la ce aştept de la acest gen de monografie. Se regăsesc şi aici suficiente elemente de realism magic, împletite însă cu o credibilitate dezarmantă. Fermecătoare.
  4. John Steinbeck – Of mice and men: Steinbeck nu se numără printre autorii mei preferaţi. Îmi place, dar cam atât. Of mice and men – pe care am avut norocul să o citesc în engleză – este tulburătoare prin simplitate, prin lipsă de artificii, prin sinceritate. Este oarecum opusul precedentelor, dovedind cum literatura se poate naşte şi dezvolta pe un schelet simplu. E dramatică, doar deloc siropoasă. Transmite un soi de tristeţe rece, crudă, aproape inumană. Deşi nimic nu pare a depăşi, o secundă măcar, umanitatea şi degradarea ei.
  5. Milan Kundera – Insuportabila usurătate a fiinţei: m-a făcut să dezvolt o adevărată obsesie pentru Kundera, astfel am ajuns să îl cunosc ca pe un scriitor cu un stil extrem de definit, interesant şi original. Structural, acelaşi schelet se regăseşte în mai toate cărţile lui, însă tema şi ideile din aceasta m-au impresionat cel mai mult. Desigur, a fost şi socul noutăţii, al descoperirii, al spiritului ludic ce îmbracă tragismul uman.
  6. Orhan Pamuk – Mă numesc roşu: mă întreb cum trebuie să îţi functioneze mintea să poţi scrie aşa. Pluriperspectivismul capătă noi înţelesuri şi dimensiuni, peisajul exotic este redefinit, iar întreaga carte inspiră ideea de jocul cu viaţa şi moartea la nivel de artă. Chiar dacă Pamuk a stat pe buzele multor oameni, nu cred că asta îi diminuează valoarea intrinsecă. Pentru că obiectiv vorbdin, cartea se ridică la un nivel literar înalt, este cizelată, cultă, originală.
  7. George Orwell – 1984: Din toate distopiile pe care le-am citit, aceasta mi s-a părut cel mai bine scrisă, cea mai puternică afirmaţie, cea mai înspăimântătoare prin realism. Nu ştiu dacă îţi trebuie o doză de nebunie să scrii aşa ceva, sau dacă oricum nebunia vine odată cu atât de mult talent, ce contează însă ca trebuie citită. Pentru că pe cât de succintă pare, pe atât este de măreaţă de fapt. Nu sunt multe de spus, e de înţeles, pentru că oferă o doză enormă de poftă de libertate.
  8. Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta: am scris aici de ce.
  9. Haruki Murakami – Kafka pe malul mării: asta o recomand azi; mâine s-ar putea să fie Wind-up Bird Chronicle sau alta. Depinde. Murakami este, lângă Marquez, omul care m-a făcut să mă îndrăgostesc de realismul magic, să fiu fermecată de înspăimântător. Cărţile sale îţi poruncesc să visezi şi să crezi în vise. Uneori, nu e nevoie de nimic altceva pentru a încununa o existenţă. (am scris la un moment dat mai multe despre Murakami, dacă interesează pe cineva, acesta este postul)
  10. … las lista deschisă; nu poţi închide aşa ceva. Desigur, i-aş menţiona oricând pe Hesse sau Umberto Eco sau Fowles. Sau câte alte cărţi. Dar am spus că nu acord mai multă importanţă decât trebuie şi că îmbin un exerciţiu de memorie cu plăcerea evocării şi cu alesul printre aleşi.

Nu dau mai departe leapşa, căci nu ştiu sincer cui. Desigur, be my guest să o preluaţi dacă doriţi. Şi adresez o invitaţie generală: la comentarii, recomandaţi-mi voi ceva. Sau recomandaţi ceva altui comentator.  Să vedem, poate iese un joc cu surprize pentru toţi.

25 comentarii »

  1. Vai stii cat m-am chinuit sa-l citesc pe Marquez? Pur si simplu nu am putut…si ma dadeam rotunda ca mie imi plac autorii sud-americani.

    Eu am facut recomandari de genul asta acum cateva luni bune, vad ca acum exista si o leapsa.🙂
    Ma duc sa vad daca mai am prin librarie ‘Ma numesc Rosu’.😛

    Comentariu de fleurdulys — Septembrie 28, 2009 @ 13:36

  2. Eu asa am patit cu Conversatie la catedrala, de Llosa, care – oricat de mult imi place si Llosa si sud-americanii in general – tot n-a mers. Exista autori, carti care pur si simplu nu se potrivesc cititorului. Si asta uneori nu inseamna nimic, nu spune ceva rau nici despre cititor, nici despre autor. Se intampla😀 Sper sa gasesti „Ma numesc Rosu” pe acolo si mai sper sa iti si placa, eu eram ca un copil mic cu o cutie maaaare de bomboane in fata cand citeam cartea aia😀

    Comentariu de Arana — Septembrie 28, 2009 @ 13:41

  3. Mă numesc Roşu e chiar fabuloasă şi dureros de complexă. Nu poţi rămâne decât mut în faţa unui scriitor ca Pamuk. Iar Zăpadă mi s-a părut la fel, o capodoperă indiscutabilă, chiar dacă sau tocmai pentru că am simţit-o cumva altfel.

    Comentariu de alex moldovan — Septembrie 28, 2009 @ 15:05

  4. Zapada nu am citit inca, dar este pe to do list. Si tocmai a avansat, caci mi s-a facut dor de Pamuk, daca tot am evocat Ma numesc Rosu.

    Comentariu de Arana — Septembrie 28, 2009 @ 15:07

  5. „Ma numesc Rosu” e pe lista de asteptare…🙂

    Comentariu de Alexa — Septembrie 28, 2009 @ 15:49

  6. Mie mi-a placut Conversatia la Catedrala, era o carciuma, mult!😀

    Comentariu de Drace — Septembrie 28, 2009 @ 17:38

  7. Mai ai o leapşă de la mine!(Teodora)

    Comentariu de insemnaridinsubterana — Septembrie 28, 2009 @ 18:28

  8. Inainte de toate, te invidiez ca inca ai rabdare sa stai sa citesti atat de mult. Eu mi-am pierdut rabdarea… si nu doar in ceea ce priveste cititul.

    Cititul cartilor in limba in care au fost scrise a devenit o mica obsesie de-a mea pe perioada liceului. Ca tot primeam carti in engleza ca premii la olimpiade si pana atunci nu mai vazusem asa ceva – carti scrise in alta limba decat in romana (ma refer la literatura, Hardy, Dickens & altii… nu la manuale).

    Ce-as recomada eu… desi nu ma pricep sa explic de ce…
    Notre-Dame de Paris. Hugo. Se poate spune ca si pentru povestea asta am dezvoltat o obsesie, ca am citit-o in trei limbi (romana, engleza, franceza).
    The Great Gatsby si Tender is the Night. Fitzgerald. Iar mici obsesii de-ale mele.

    Ah, si referitor la autori sud-americani, Borges ai citit? Eu m-am apucat in liceu dupa ce una din profele de engleza m-a intrebat daca m-a inspirat, pentru ca ei i se parea ca aduc a Borges compunerile mele. M-am chinuit sa citesc El libro de arena. N-a prins la mine.

    Comentariu de brontozaurel — Septembrie 28, 2009 @ 18:32

  9. @Alexa: E bun, sper sa iti placa atunci🙂

    @Drace: Zi-mi si mie unde am gresit atunci, ca eu am reusit sa citesc cam jumatate si am zis ca e prea mult pt mine; sa tampesc si nu intelegeam ce vrea de la mine cartea aia.

    @Teodora: Am sa verific si am sa incerc sa raspund😀

    @Brontozaurel: Sa stii ca citesc acum chiar mai mult decat citeam in liceu; si stiu ca am pierdut niste ani in care n-am citit suficient sau n-am citit ce trebuia atunci. Am si acum reader blocks, se intampla, dar senzatia de bine pe care o traiesc citind e incomparabila.

    Asa, Hugo n-a mers la mine, in bibilioteca bunicilor trona, in exemplare chiar frumoase, dar nu m-a prins, nu stiu de ce. Fitzgeral am citit si mi-a placut, mai ales The Great Gatsby, cred ca in primul rand pentru atmosfera, the roaring twenties e una dintre slabiciunile mele. Borges nu am incercat pentru ca nu am stiut si nu stiu cu ce ma apuc de el. Am avut de cateva ori tentativa sa cumpar dar nu stiam ce si am inteles ca e un scriitor cel putin pretentios. Cred ca am nevoie de un imbold, sa imi spuna cineva eu am citit asta, mi-a placut, pune mana si citeste si tu.

    I love reading in English, btw. Primul meu blog era full english, acum niste multi ani😀

    Comentariu de Arana — Septembrie 28, 2009 @ 20:26

  10. … pai poate unde eu sunt foarte interesat de politica, desi nu practic, iar Llosa, si nu e singurul dintre autorii sudamericani, intelege foarte bine ce se intampla in acest plan, il admir.

    Comentariu de Drace — Septembrie 28, 2009 @ 22:30

  11. Hihi, era sa te amendez ca nu ai scris nimic de Umberto Eco😉 Eu consider Numele trandafirului una dintre cele mai complexe si bine scrise carti din literatura universala. Nici celelalte nu dezamagesc.
    Eu as mai pune un Kafka pe aici, un Llosa, chiar un Sabato si Henry Miller.
    Chiar si un scriitor roman, ce zici?

    Comentariu de Jovi — Septembrie 28, 2009 @ 22:44

  12. @Drace: You do have a point. Si Razboiul sfarsitului lumii mi-a placut la nebunie si tocmai de aceea ma apucasem si de Conversatie cu mult entuziasm. Poate ii mai dau o sansa la un moment dat.

    @Jovi: De Umberto Eco acum citesc Baudolino (de vreo saptamana deja, dar am un ritm cam lent zilele astea), iar Numele trandafirului am citit-o prin liceu. Chiar nu stiam fix pe care sa o bag la recomandari, merge cu totul Eco (inclusiv Istoria Frumusetii si Istoria Uratului). Kafka m-a plictisit, cu Miller m-am certat acum (desi primul post de pe blogul meu e legat de Sexus si diverse discursuri din cartea asta m-au facut sa scriu de fapt, iar), Llosa imi place dar la fel, nu am stiut ce sa aleg – mie mi-a placut cel mai mult Ratacirile fetei nesabuite, dar din cate am discutat cu alti oameni, par sa fiu cam nebuna la faza asta. De Sabato n-am prea citit, imi tot promit ca o sa iau Eroi si Morminte si tot nu apuc.

    Despre autori romani, nu stiu, am impresia ca nu cunosc suficienta literatura romana. Desi, as zice ca nu trebuie ratata Domnisoara Christina😉

    Comentariu de Arana — Septembrie 29, 2009 @ 09:12

  13. Haha, si eu am ineput in aceeasi ordine…

    Comentariu de Drace — Septembrie 29, 2009 @ 17:42

  14. Spre rusinea mea, din lista de mai sus nu am citit decat Orwell. In caz ca ti-a scapat, desi nu cred, iti recomand si Ferma Animalelor. Se poate citi in metrou, si este pe atat de amuzanta pe cat este de dureroasa.

    Din pacate literatura „grea” nu prea am mai citit in ultima vreme sau am citit chestii mult prea cunoscute gen Hamlet.

    Totusi iti recomand Teroristul – John Updike. Mi-a placut foarte mult modul in care autorul inceraca sa descopere ce se afla in mintea unui „terorist”. 9/11 in principiu, dar good stuff.

    Comentariu de Garm — Septembrie 29, 2009 @ 17:51

  15. @Drace: Cul!😀

    @Garm: Am citit Ferma Animalelor, e mai satirica dar mai putin interesanta in my book. John Updike o sa caut, mi-a placut Centaurul, deci merci🙂

    Ti-a placut Hamlet? Eu am citit-o prin a 9a – odata cu multe alte chestii de Shakespeare, dar a ramas preferata mea, dintre scrierile englezului.

    Comentariu de Arana — Septembrie 29, 2009 @ 19:30

  16. Dap mi-a placut Hamlet, nu am citit „in original” prea multe opere de ale lui. Dar da, mi-a placut.

    Comentariu de Garm — Septembrie 29, 2009 @ 19:44

  17. Si eu le-am citit in romana; la vremea respectiva inca nu stiam destula engleza si apoi n-am mai avut tragere de inima sa le recitesc. Numa niste sonete am citit in engleza.

    Comentariu de Arana — Septembrie 29, 2009 @ 19:50

  18. Cica ”Un veac de singuratate’ e ”cea mai maiastra” dupa unii : http://libertatea.ro/stire/un-veac-de-singuratate-cea-mai-buna-carte-a-ultimelor-decenii-258055.html

    Comentariu de krossfire — Septembrie 30, 2009 @ 20:02

  19. eh, lasa… multi citest, putini inteleg oricum.

    Comentariu de Arana — Octombrie 1, 2009 @ 11:54

  20. Un veac de singuratate tin minte ca am citit in vacanta dintre clasa a XI si a XII. Tot in aceiasi vara am citit si Faustul lui Gothe, si desi pentru acesta am hotarat ca este genul de carte la care trebuie sa revin peste cativa ani cand voi fi mai matur din punct de vedere intelectual, nu am luat aceiasi decizie si pentru Marquez, de care nu m-am mai apropriat de atuncui. In schimb l-as propune pe Ernesto Sabato in locul lui.
    De Salman Rushdie am citit „Clovnul” si m-a plictisit terbil stilul lui, am mai avut o incercare cu „Harun si Marea de povesti” pe cae am apreciat-o mai mult, dar doar dupa ce mi-a fost prezentata la un seminar de „Mit si Mitologie”. Pe scurt e un alt autor care desi apreciat de multa lume, nu reusit sa ajunga si la mine.
    In rest rezonez la recomandarile tale, si iti multumesc ca in postul anterior mi-ai adus aminte de Baudolino, l-am trecut on my to read list😛
    Si as dori sa fac si eu o recomandare daca se poate, J.K. Huysmans – Liturghia Neagra( in franceza La Bas)care desi are mai mult o valoare sentimentala pt mine, este un roman gotic destul de bun, iar pentru o cititoare impatimita ca tine un must read este „In Raspar”(Au rebours) de acelasi autor.

    Comentariu de Serj — Octombrie 1, 2009 @ 21:33

  21. @Serj: Da, da, da, citea un prieten In raspar, dar am uitat sa il intreb cum i s-a parut. Evident, uitasem si autorul si tot. Gata, trecut pe lista ambele carti, merci mult😀

    Comentariu de Arana — Octombrie 1, 2009 @ 21:36

  22. Salman Rushdie si Orhan Pamuk nu m-au prins sub nicio forma, as spune chiar ca m-au plictisit, desi am incercat destul de mult sa citesc. Nu am reusit sa termin nici acum niciuna dintre cartile mentionate. Maestrul si Margareta am citit-o pe nerasuflate, am recitit-o pe indelete si as vrea s-o mai citesc. As adauga Nabokov, cu Lolita si Ada sau ardoarea

    Comentariu de Roxana — Octombrie 8, 2009 @ 00:18

  23. Roxana: Nabokov mi-a placut, mai mult Ada, Lolita e interesanta, dar nu i-as spune geniala. Dar e un nume aflat pe buzele multora, tocmai pentru Lolita si oricum pentru mine nici una din acele lecturi nu e „de capatai”

    Comentariu de Arana — Octombrie 8, 2009 @ 21:55

  24. Am vazut ca ziceai ca nu ai citit destul de multa literatura romana si mi-am amintit de asta citind oarecum din intamplare „Inimi cicatrizate” de Max Blecher. Pur si simplu m-a cutremurat, o recomand desi nu pot spune ca mi-a placut.E una dintre cartile care nu-ti plac pentru ca te-au „zdruncinat” prea tare.

    Comentariu de mad_dream — Octombrie 9, 2009 @ 11:58

  25. N-am auzit de cartea asta, suna vag familiar autorul. O sa caut, i trust you!😀

    Comentariu de Arana — Octombrie 9, 2009 @ 17:48


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: