Arana's world under a picture of frenzy

iulie 22, 2009

Artmania (un fel de cronică)

Filed under: Event,Muzica — Arana @ 14:20
Tags: , , , , , , ,

Sibiu înseamnă unul dintre cele mai frumoase şi primitoare oraşe din România. Câteva zile, Sibiu a însemnat şi muzică bună si adunare de rockeri. Ca în fiecare an, Artmania adună mii de oameni, mai înfocaţi sau mai necunoscători, curioşi sau merşi la ţintă. Un festival care a crescut, care îşi respectă publicul, cu o organizare şi un sunet foarte bun. Calitate germană, ca să fiu puţin clişeică.

Mi-e foarte greu să încep de undeva. Sunt de 2 zile acasă şi am deschis new post de zeci de ori, închizând la loc. Pentru că am realizat că am văzut nişte concerte de excepţie şi mi-e teamă că nu pot reda ce s-a întâmplat acolo şi în ce măsură am simţit bucuria muzicii (ma refer mai ales la prima seara, când m-au încântat My Dying Bride şi Opeth şi au fost simapatici cei de la Tristania). Totul a mers ceas, la intrare, la cumpărat apă (bere doar după concert, prefer să fiu perfect trează şi în stare de alertă la orice concert), la ajuns destul de în faţă, nu ca acum doi ani când am văzut MDB din mijlocul Pieţei Mari.

Tristania îmi plăceau mult cândva. Din păcate schimbarea vocalistei a adus mult rău trupei. Noua vocalistă, Mary – care e ori italiancă ori spanioloaică, nu ştiu exact – are o energie şi o prezenţă pe scenă foarte bune. Din păcate vocea îi lipseşte şi oarecum şi întelegerea muzicii pe care o cântă. Nu m-a deranjat concertul, nici nu m-a încântat. A fost bun pentru introducere şi m-am bucurat sincer că nu s-a exagerat cu trupele de deschidere. Le înţeleg rolul, ba mă bucur sincer când văd că unele trupe au ocazia să cânte pe o scenă mare, însă uneori nu e locul şi timpul.

My Dying Bride. Greu, greu, extrem de greu de spus. Muzică la superlativ, sunet impecabil, performanţă artistică la cel mai înalt nivel. Nu exagerez, dimpotrivă mi-e greu să cuprind în cuvinte. Fall with me, Bring me victory, She is the Dark, Turn Loose the Swans, And I walk with them, My Body a Funeral şi inevitabil The Cry of Mankind. Nu are sens să le înşir pe toate, oricum nu contează. Dar am simţit că heaven did open above us (And I walk with them), vioara a sunat magistral, iar Aaron… nu ştiu, omul acesta îmi pare de multe ori un actor perfect, iar alteori pare pur şi simplu sincer îndrăgostit de muzică. Vocea de multe ori s-a auzit mai clar, mai desluşit decât pe CD. Nu ştiu dacă vocea e angelică sau luciferică, dar uneori nu pare umană. Cu toate acestea atitudinea a fost când caldă când glacială. Ba a şi glumit şi le-a dedicat Santuario di Sangre celor care îşi savurau cina la terasele din jurul Pieţei Mari (pentru curioşi căutaţi pe youtube). Ce mi-a plăcut sau displăcut faţă de concertul de acum 2 ani:

  • acum am stat mult mai în faţă, m-am simţit mai bine fizic, am putut fi într-adevăr acolo
  • sunetul mi-a părut mai bun acum
  • playlistul destul de diferit în cei doi ani, deci plus pentru ambele concerte; anul acesta au simţit nevoia să exploateze vioara şi bine au făcut
  • trăirea, senzaţia, feelingul au fost mai puternice acum 2 ani; posibil pentru că era prima oară când îi văd, că aveam o altă stare de spirit, că Aaron a fost mult mai rece, mai necomunicativ ceea ce m-a încântat peste măsură

După ce s-a terminat My Dying Bride a trebuit să ies din mulţime, a trebuit să-mi revin şi să încerc să scap de sentimentul copleşitor că am trăit aşa ceva. Urma Opeth, pe care îmi doream în egală măsură să îi văd. Mai în spate, pierdută în public, însă în cele din urmă a meritat şi s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Un playlist aparent scurt, dar melodii care mai de care, cu improvizaţii, cu o comunicare fascinantă cu publicul. Nu aş fi crezut, sincer, că vor suna atât de bine live. Singurul regret e că nu au fost în altă zi, să fi avut şi la ei aceeaşi energie şi dăruire de la MDB. Pentru că meritau şi merită toate laudele. Au început cu Heir Apparent, de pe ultimul album – care pe mine m-a încântat, deşi sunt destule voci care susţin că nu se ridică la nivelul lor. Nu contrazic neapărat aceste voci, însă nici nu pot să fiu de acord cu ele sau să resping albumul doar pe aceste considerente. Piese lungi, The Leper Affinity sau Closure, cu o notă aparte dată de live, cu măiestrie şi artă într-un singur suflu muzical. Evident, Ghost of Perdition, una dintre piesele mele preferate, ce-a sunat grozav, îndrăznesc sî spun mai bine decât pe cd. Era ireal ce se întâmplă acolo, părea că întreaga seară de sâmbătă am fost cu toţii transferaţi altundeva, un fel de paradis muzical. Poate doar sfârşitul nu mi-a fost întru-totul pe plac, dar nu mai contează asta.

Am spus şi repet, concertele pe care le poţi cu adevărat recenza sunt cele care nu te mişcă prea mult. Cele unde sunt multe lucruri pe care le vezi drept defecte. Concerte care nu au calitatea să depăşească orice aşteptare. În prima seară de la Artmania lucrurile au stat fix pe dos. Indiferent de talentul recenzorului, dacă eşti prins în vraja acelui timp, e greu să te desprinzi. Sunt subiectivă şi invit pe oricine care a fost acolo să mă contrazică. Însă dacă pur şi simplu nu sunteţi fani ai genurilor abordate, mai bine nu. E greu să înţelegi frumuseţea unui lucru care nu-ţi place. Asta nu înseamnă că nu există, doar că e pentru alţii.

Sincer, mulţumesc organizatorilor. Rar ajung să spun asta, dar efortul de a-i aduce şi de a realiza ce au realizat merită apreciat. Avem nevoie de organizatori de acest fel, indiferent de genul abordat. Pentru că merităm să ne vedem trupele favorite beneficiind de un sunet şi de o logistică impecabile.

Arana

PS: Revin cu ziua de sâmbătă şi impresii generale în partea a doua. Nu vreau să mă lungesc mai mult decât e cazul.

Publicitate

12 comentarii »

  1. MDB iar la Artmania?!S-au abonat la festivalul acesta, bag de seama…
    Mi-ar fi placut un „For You” fiindca combina melancolia cu agresivitate.Ma rog,multe piese marca MDB fac acelasi lucru,doar ca piesa asta am evidentiat-o fiindca nu prea o au in setlist-ul de concerte.

    Comentariu de Argentina — iulie 22, 2009 @ 19:36

  2. Asa ma enerveaza ca nu am niciodata bani sa ma duc la festuri d-astea care nu-s pe profilul meu, sa mai aplec si io urechea la niste trupe. :/

    Comentariu de Roxa — iulie 22, 2009 @ 22:01

  3. Să fi văzut ce aglomerat era după concert la miezul nopţii în librăria noastră! Tricourile negre citesc, în ciuda comentariilor răutăcioase ale unora, chiar şi din presa locală! Frumos traseu al lor, al tricourilor,de la muzica din Piaţa Mare la rafturile de cărţi! Subterana nu a mai avut niciodată atâta densitate pe metru pătrat!

    Comentariu de insemnaridinsubterana — iulie 23, 2009 @ 00:01

  4. Argentina: da, aparent s-au abonat. Eu sigur nu ma supar daca mai vin 😀 Cat despre for you, mai sunt cateva piese pe care nu le canta mai deloc, desi sunt cel putin deosebite.

    Roxa: ohoo, tell me about it. Singurul motiv pt care as colabora cu vreo chestie din asta online e invitatii la orice 😀

    insemnaridinsubterana: Am fost in cursul zilei la librarie – si nu stiam ca voi sunteti direct legata de ea, uite – mi’am luat 3 carti si o doamna de acolo ne-a spus ca pana la 2 noaptea vor fi reduceri. Imediat dupa concert insa, sincer mi-a iesit din cap complet, mi-am amintit abia a doua zi ca am uitat. Dar na, mi-am facut datoria de cititor 😛

    Comentariu de Arana — iulie 23, 2009 @ 09:24

  5. Ne bucurăm că ai fost pe la noi…da, da, noi suntem cei de acolo…mai puţin doamna în vârstă -deşi dumneaei e creierul librăriei. Sper că vorbim de aceeaşi persoană. Dacă nu era doamna cu părul scurt şi cărunt, atunci ai văzut pe viu câte ceva din echipa blogului subteranei… în carne şi oase, cum se zice. Băieţii şi o fată.
    Super, ce minunat de mică poate fi lumea!

    Comentariu de insemnaridinsubterana — iulie 24, 2009 @ 14:55

  6. Tocmai doamna in varsta cu parul carunt ne-a servit si mi-a placut tare mult de ea. Parea genul de persoana care stie tot ce misca in librarie, hehe. In plus, mai erau oameni pe acolo, de’ai casei in mod clar, eram insa mai atenta la carti decat la persoane. Cand merg in librarii, am tentatia sa nu mai vad si sa nu mai aud nimic, ma pierd si de cei cu care sunt, de unde sa mai recunosc si altii. Ultima oara am fost la Carturesti, in B, cu cineva si am ajuns sa ne sunam pentru ca o luasem eu pe coclauri.

    Comentariu de Arana — iulie 24, 2009 @ 14:57

  7. serios, asculti my dying bride? uhm.

    Comentariu de strelnikov — iulie 26, 2009 @ 07:46

  8. Nu, de fapt imi place sa scriu cu pasiune despre trupe cu care nu am nimic in comun. Serios, dincolo de ironie (e prea devreme oricum pt asa ceva), da ascult. The point was?

    Comentariu de Arana — iulie 26, 2009 @ 09:32

  9. Mi se pare mie sau minunatul festival Artmania a cam inceput sa dea reluari 😛 ?

    Comentariu de krossfire — iulie 26, 2009 @ 22:17

  10. Eh, detalii, detalii 😛

    Comentariu de Arana — iulie 27, 2009 @ 09:23

  11. Iar am ratat MDB. Imi pare rau ca sunt asa de lenes incat nu ma urnesc sa ma duc la un concert in alt oras. Asta e poate data viitoare vin si ei in Capitala :D.

    Comentariu de Garm — iulie 27, 2009 @ 15:09

  12. La tine in sufragerie eventual, nu? 😀 Mie mi se pare foarte mistuex sa ma plimb prin tara sau chiar pe afara dupa concerte. E un feeling acolo, ca faci un lucru bun. Si mai si vezi locuri. Merita, sa stii. 😉

    Comentariu de Arana — iulie 28, 2009 @ 12:23


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: