Arana's world under a picture of frenzy

Iulie 6, 2009

Cynic (şi cronică de concert)

Filed under: Event,Intruziuni,Muzica — Arana @ 14:13
Tags: , , , , , , ,

Marea nu mai e ce-a fost. Poate am crescut şi am pierdut visarea şi m-am îngropat prea mult în realitate. Nu mai cred în frumuseţea valurilor, sunt mult prea orbită de urât şi de mizerie. În Bulgaria apa e mai curată, mai îmbietoare. Să faci baie în timpul furtunii este o senzaţie cel puţin uimitoare. În timp ce ploaia te ustură pe faţă, rece şi crudă, valurile blânde te încălzesc, te înduioşează aproape. A fost unul din puţinele momente din ultimele zile când nu a contat nimic altceva. Când am fost iar eu, îndrăgostită de mare. În rest, amprenta maturităţii, a zbuciumului, a amintirilor neplăcute a fost prea puternică. Agonie şi extaz – dacă nu ar fi atât de clişeic şi golit de conţinut – ar descrie cel mai bine tot ce s-a întâmplat în ultimele zile.

Am trăit nişte momente grozave – printre care şi concertul Cynic sau pepenele galben, savurat pe o anumită terasă dintr-o anumită staţiune – alături de momente nu tocmai plăcute pe care cu drag le-as da uitării. Asta dacă nu aş sti că ele mă definesc în aceeaşi măsură ca toate celelalte. Mă simt un om mai slab şi mai rău. Nu ştiu dacă asta e realitatea, dar ştiu că uneori mă port asa. Pentru că vreau să rănesc când mă simt rănită şi pentru că pun foarte mare preţ pe sinceritate şi pe încredere. Ambele atât de sensibile la orice atingere.

Am promis o cronică de concert, dar e greu să rup doar acele 45-50 minute de restul zilelor. A scoate un anumit eveniment dintr-un context atăt de plin de semnificaţii e foarte greu. Încerc să mă rezum la ce contează, totuşi. În primul rând, Kavarna e un orăşel unde-l vezi pe DeMaio pictat pe blocuri. E clar. Deşi nu am mers la concertul Manowar, nefiind în sfera mea de interes, bun-venitul oferit de blocurile respective e destul de aparte. Orăşelul acesta are şi un stadion, mărişor, are chiar şi nocturnă (în condiţiile în care găseşti un singur semafor în tot oraşul, asta e o realizare). Primarul e deja vestit, cel puţin la noi, iar festivalul Kaliakra (numele stadionului, diferit de oraşul omonim; mi-a luat ceva să mă lămuresc, căci oamenii ăştia nu prea le au cu imaginaţia când vine vorba să-si boteze oraşele) se înscrie încet încet pe lista de must-see. E scurt si intim – aproape – dar anul acesta i-a adus pe Cynic cu Dream Theater. Acum doi ani, când au fost la Cluj, i-am ratat. Anul acesta, văzând că sunt în turneu, mi-am promis să îi văd şi am reuşit – cu mult mult efort – să mă ţin de promisiune. Efort pentru că urma să înceapă la 8 iar eu la 7 eram încă la aproape 20 km de Kavarna şi nu vroiam să merg. Mulţumesc că totuşi am mers.

Organizarea bună, se intra repede şi uşor, spaţiu destul, gazon moale, bere ieftină şi nu tocmai bună. Nici nu au întărziat prea mult, cam 20 minute, dar e scuzabil şi uneori – cum a fost cazul meu – de dorit. M-am instalat destul de în faţă, dar fără să mă chinui prea mult. Starea de spirit nu-mi permitea. Plus că era extrem de greu de avansat printre toţi fanii Dream Theater. Nimic cu ei, dar prea erau insistenţi. Dar să condamn un fan nu-mi stă in fire, mai ales că acum ceva ani stăteam şi eu 6 ore la intrarea unui concert pentru a prinde loc în faţă.

Space for this, Evolutionary Sleeper, Adam’s Murmur. Primele trei piese, toate de pe Traced in Air, album apărut anul trecut. Al doilea după Focus, cronologic dar pentru mulţi şi calitativ. Totuşi e greu sa compari orice cu Focus care nu doar la vremea apariţiei sale, dar şi 16 ani mai târziu este o capodoperă ce merită toate laudele ce i s-au adus. Şi spun asta din perspectiva unui om relativ sceptic la început, care s-a împiedicat de o ascultare superficială o vreme şi care a avut norocul să se trezească şi să vadă minunăţia de album. Concertul a continuat cu două piese de pe acest prim album, şi anume Textures şi, evident, Veil of Maya. A fost ciudat să le aud cu vocea clean al lui Masvidal, nealterată şi fără growlul original. A fost ciudat, dar nu neapărat rău. Au continuat cu The Unknown Guest, The King of Those Who Know şi au încheiat – mult prea repede, prea brusc şi aproape dezamăgitor – cu Integral Birth. Nu melodia a fost dezamăgitoare, ba dimpotrivă, ci faptul că s-a terminat. A fost foarte scurt. La modul unui vis, pe care încerci să ţi-l reaminteşti şi nu reuşeşti să îţi compui decât câteva secunde. Superbe, dar prea scurte. Sonorizarea a fost foarte bună, publicul civilizat. Mulţi ascultau cu un anumit tip de atenţie, neştiind prea bine ce se întâmplă însă aparent plăcut surprinşi. Câţiva – printre care şi noi – care ştiau perfect pentru ce au venit. Prea puţin conta pentru noi orice altceva.

Imediat după concert am fugit să-mi cumpăr Traced in Air. Nu am Focusul în original, sper că îl voi avea cât de curând, dar orişicum o oarecare sinceritate m-a împins să iau întâi acest album. Plus că era şi ediţie limitată. Aproape tot concertul DT am răsfoit şi răsfoit bookletul, paginile fine, elegante, textura, grafica tot. Am încercat să îmi împrim în minte fiecare secundă preţioasă din cele 50 minute ale concertului. Din păcate eram tot mai abisală în simţiri şi am plecat. Nu am mai putut aştepta să se termine şi DT, să fac poze şi să iau autograf de la Masvidal. Recunosc, îmi era oarecum teamă. Omul acesta este inteligent. Orice interviu de pe net dezvăluie profunzimea gândirii sale şi geniul său muzical. Este în acelaşi timp foarte modest, aproape retras. Lasă senzaţia că tevatura cu autografe şi poze în stânjeneşte. Căci pe bună dreptate nu par să se potrivească personalităţii sale. În plus, îmi era greu să mă gândesc ce i-aş putea spune. Altceva decât clasicele great show, great album, great band etc. Era stupid şi nelalocul lui. O poză ar fi fost o amintire palpabilă poate. Dar nu se poate compara cu concertul sau cu albumul. Am de ce să mă leg şi pe ce să-mi contruiesc cetăţile memoriei. Poate e mai bine aşa.

Îmi dau seama că par oarecum lipsită de entuziasm. Sunt pentru că a fost prea scurt şi prea puţin. Pentru că acum mi-aş dori să merg să îi văd încă o dată. Sau de alte n ori. Sunt si pentru că în continuare mă gândesc ce aş putea vorbi cu Masvidal. Câte aş vrea să îi spun, omului şi nu cântăreţului, cum pare fix genul de persoană pe care o doresc în jurul meu. Dar acestea sunt vise de copil prost, nu m-aş mira ca cititorul să exclame un auzi ce proastă. Mă opresc aşadar, timpul curge oricum împotriva noastră. Evadăm, evadăm dar la un moment dat s-ar putea să se termine totul. Prefer deci să continui să fiu sinceră. Şi atât.

Arana

PS: Nu am scris nimic de Dream Theater pentru că a fost prea lung şi prea într-un moment nepotrivit. Pentru că deşi am ascultat mult DT, de vreo 3 ani n-am mai pus urechea pe nimic. Pentru că a fost şi a trecut şi deşi obiectiv a fost un concert impresionant, pentru mine a fost muzică de fundal la prea multe gânduri şi stări ce se îngrămădeau să izbucnească. Efortul pentru a le controla a subminat orice altceva, provocând o ignoranţă din partea mea la diverşi factori externi.

15 comentarii »

  1. Intotdeauna un concert care iti place este prea scurt. Exact acelasi lucru am simtit si eu la Manowarul de aseara. Ma bucur ca ai prins si tu gustul CD-urilor originale iti urez sa iti faci o colectie cat mai mare.

    Comentariu de Garm — Iulie 6, 2009 @ 17:07

  2. Am fost si eu si pot sa va spun urmatoarele:

    Cynic, hmm o muzica extrem de gandita ca sa nu fie nedigerabila, sa fie out of trend, o disonanta studiata combinata cu ritmuri furate de la Dream Theatre in mare parte … un dark armonic mult prea profund de inteles decat de cunoscatori … Ma mir ca exista public pentru asa ceva … Extrem de ciudati …

    Dream Theatre, grandiosi, ritmici, mai batrani, un vocal care in urmatorii ani va avea reale probleme daca vrea sa-si continue cariera. Instrumental insa, ce sa zic scoala … Mi-am retrait tinereatea cu melodiile de pe Awake, Scene from a memory si grandioasa Metropolis (cantata la bis neintegral …) O demonstratie de virtuozitate si forta … Au cantat destul de apasat … ma asteptam sa bage mai multe melodii pop (ca le plac si alea) … dar s-au concentrat mai mult pe metal … ca balade Holow Years si Sprit carries on. Mari instrumentisti toti … distorsurile unul la unul cu basul le simteam in burta … clapa putin cam in spate … dar din mixer se auzea bine (au bagat deja baietii pe youtube cateva track-uri trase direct din mixer si aolo se aude bine) … pentru mine a fost perfect … mi-au cantat una dintre piesele mele preferate … Erotomania … si au cantat-o ca pe CD ca de obicei …

    Comentariu de Ratoi Catalin — Iulie 6, 2009 @ 17:39

  3. Garm: merci; am prins de ceva vreme gustul lor, dar le aleg cu mare grija pe cele pe care le achizitionez.

    Ratoi Catalin: faptul ca Cynic ar fi furat ritmuri de la DT poate veni doar din partea cuiva nefamiliarizat cu muzica lor. Poate le dai o sansa si in alt context decat cel al unui concert, ai putea fi placut surprins.

    Multumesc pentru cele cateva cuvinte despre DT. Da, ai dreptate, a sunat totul ceas si e bine ca n-au bagat doar hituri si pop, pentru ca nu consider ca muzica DT se defineste prin asta.

    Comentariu de Arana — Iulie 6, 2009 @ 17:47

  4. Imi pare rau ca momentele mai putin frumoase ti-au umbrit ziua. Ma asteptam sa zici de DT si sa-mi fie ciuda ca n-am ajuns si post-ul asta, dimpotriva, mi-a lasat un gust mai mult sau mai putin amar. I hope you’re ok >:D<

    Comentariu de Runia — Iulie 7, 2009 @ 21:09

  5. @Arana Some concert… Respect.
    @Ratoi Cum să spui că Cynic ar fi furat de la DT şi apoi să-ţi pui link spre pagina de „muzician?”

    Comentariu de alex moldovan — Iulie 7, 2009 @ 21:35

  6. No Dream Theater😛 ? Bine , te lasam si cu placerea Cynicului. Sa inteleg ca Paulica inca le are🙂

    Comentariu de krossfire.ro — Iulie 8, 2009 @ 09:29

  7. Runia: ouf, imi pare rau… se intampla, uite, sa nu se potriveasca socotelile de acasa cu rezultatele. Dar acum sunt ok, multumesc🙂

    alex moldovan: merci!😀

    Krossfire: le are, le are! Zau ca va scriam si de DT daca nu simteam ca adorm in iarba. Ah wait, am si adormit pana s-a impiedicat cineva de genunchii mei!😛

    Comentariu de Arana — Iulie 8, 2009 @ 10:11

  8. foarte frumos redai atmosfera traita:)
    imi face placere sa citesc ce scrii;)

    Comentariu de mad_dream — Iulie 8, 2009 @ 11:32

  9. Offtopic (oarecum): dacă ar fi să alegeţi între Cynic – Focus şi Atheist – Elements…:)?

    Comentariu de alex moldovan — Iulie 8, 2009 @ 11:34

  10. mad_dream: Merci frumos, chiar nu stiam ca dai pe aici. Ma bucur ca iti place si ca mai ating si eu niste oameni. E bine si mai ales, incurajator🙂

    alex moldovan: Foarte bine plasata intrebarea! Eu as merge pe Cynic doar si pentru ca am mai multe impotriva Atheistului si il percep mai greu. Oricum, proasta am fost ca n-am mers la concert. Poate totusi mai apare sansa, cum a aparut si cu Cynic.

    Comentariu de Arana — Iulie 8, 2009 @ 13:57

  11. Se pare ca am deranjat pe fanii Cynic si chiar nu am vrut, in ceea ce priveste pagina de muzician daca o considerati o gresala … iertare iarasi … oamenii au gusturi asta e clar … eu am cantat metal progresiv … si am crescut cu DT … poate ca am fost subiectiv … dar ca executie pot sa va spun din spatiu strict profesional ca sunt toti maestrii (si asta o spun dupa vreo 25 de ani de cantat la pian) … Cynic am spus ca sunt interesanti … cat despre ritmuri … imi mentin parerea … combinatiile de rifuri si tobe pe care le-am auzit la Cynic le-am auzit prima data in albumele DT acum multi ani … si o pot dovedi in baza teoriei muzicale nota cu nota si boaba cu boaba … pentru cine cauta stare emotionala este clar ca Cynic sunt superiori DT din acest pdvd … dar ca si executie tehnica … sunt departe …poate si lipsa clapei la Cynic m-a dezamagit putin … ma rog … deja am scris prea mult … inca odata iertare fanilor Cynic … o sa ascult mai mult … si probabil ca o sa-mi schimb parerea … mie imi pare bine ca am cu cine sa discut despre progresiv … credeam ca specia asta a disparut …

    Comentariu de Ratoi Catalin — Iulie 8, 2009 @ 19:55

  12. @Ratoi Catalin Măi omule, nu-i vorba să-ţi ceri iertare. E vorba doar de faptul că Cynic există ca trupă de prog din 1987, deci nu se prea pune problema copierii – mai ales că în ’87 DT nu erau chiar pe val, ca să fie copiaţi… Asta era tot🙂.

    Comentariu de alex moldovan — Iulie 8, 2009 @ 22:15

  13. Ratoi Catalin: Cum spune si alex, nu ai suparat pe nimeni, in niciun caz pe mine, ba mai mult, merci pt comentariu. Eu doar am spus sa asculti mai mult pt ca, ascultatoare de ambele trupe fiind, eu una nu am simtit asemanarea. Si plus ca s-ar putea sa iti placa chiar mai mult ascultandu-i altfel decat la concert.

    Alex moldovan: merci😉

    Comentariu de Arana — Iulie 9, 2009 @ 20:12

  14. Ok Ok o sa ascult albumele de studio … si am sa revin cu impresii …

    Comentariu de Ratoi Catalin — Iulie 11, 2009 @ 09:45

  15. Şi demourile? Cui i le laşi?😉

    Comentariu de alex moldovan — Iulie 11, 2009 @ 09:48


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: