Arana's world under a picture of frenzy

Aprilie 22, 2009

Elemente de viitor: loc pentru citit

Filed under: Altii,Carti,Intruziuni,Personal — Arana @ 16:55
Tags: , ,

În şcoala generală eram îndrăgostită de tot ce însemna desen. Pensule, acuarele, tempera, ca orice copil. Şi o fărâmă de talent. Nimic serios, însă joaca de-a imaginaţia era grozavă. A fost însă o pasiune trecătoare, cu care am mai cochetat doar în liceu, pentru ca acum să fie stinsă de tot. Am rămas însă cu ceva. Nu, nu visarea… doar imaginaţia. Atunci când e nevoie, o pot pune la treabă.

Un exerciţiu minunat de imaginaţie am văzut la ataraxia, care întreabă cum arată spaţiul ideal de citit. Eu momentan stau în gazdă, având la dispoziţie o cameră, destul de mică. E lesne de închipuit că nu se pune problema de decoraţiuni, de amenajare; eventual folosirea utilă a spaţiului, mai mult de nevoie decât de voie. Tot ce-mi rămâne, în atare condiţii, e să visez. Resurse sunt… aşadar locul meu ideal de citit reprezintă de fapt o serie de spaţii – nereale încă, dar cu o posibilă materializare.

În primul rând, biblioteca. Biblioteca asta e mai specială: o cameră, cochetă. Pereţii vopsiţi într-o culoare liniştitoare, poate mov pastel, poate un portocaliu potolit. Draperii bogate, apte de a opri lumina prea puternică vara, de a-mi oferi intimitatea serilor de iarnă. Închise la culoare, totuşi calde. Vişiniu. Doi pereţi acoperiţi de cărţile mele; literatură, de specialitate, albume de artă, istorie, moştenite sau agonisite. Un perete e geamul, transformat complet; atât pentru panoramă, cât şi pentru lumină. Totuşi, să fie apt să acopere eventualele zgomote ale străzii (dacă merg mai departe cu fanteziile, vă asigur că respectiva cameră dă spre un parc, o pădure, o grădina cu sute de flori, orişicum nu în stradă). Al patrulea perete e colţul de lectură. Un calculator sau un sistem audio, pentru momentele tulburi. Nu vreau întotdeauna linişte şi în plus nu îmi pot trăi colţul de paradis fără muzică. Un fotoliu mare, cu tapiţerie si cuverturi moi, în culori calde, îmbietoare. Multe perne, pentru spate, pentru ţinut cartea, pentru posibilitatea de a mă muta pe jos. Unde – pe jos – parchetul e acoperi de cel mai pufos covor existent. Lângă fotoliu, o veioză înaltă, pentru citit, asigurând lumina perfectă. Dacă inventează cineva veioza cu senzor de mişcare, ce îşi va muta lumina în acelaşi timp cu mişcările dese ale corpului meu, voi fi prima clientă. Să nu uit de măsuţa pentru cafea. Camera e caldă iarna şi răcoroasă vara. Cu miresme de vanilie sau trandafiri… de la lumânări parfumate, beţigaşe aromate sau diverse altele. Uşa e mare şi sigură. Cheia îmi aparţine. Deocamdată e ascunsă în suflet…

Al doilea loc e afară. E pe marginea piscinei din grădina deja evocată. Piscină îmbietoare şi pustie. Grădina mare, umbroasă, la fel de personală şi ascunsă lumii cum este şi stăpâna. Pe post de umbrele sunt pomi. Meri sau cireşi. Şezlongul e un hamac încăpător. Apa e aproape, natura la fel. Cărţile sunt la îndemână. Am pustietatea necesară, am colţul de farmec, ideea de linişte, de calm e cea dominantă. Atmosfera este cea care contează atât de mult… mă opresc la acestea două. Deşi dacă aş mai insista puţin, nu mi-ar fi deloc greu să descopăr noi şi noi spaţii ascunse în mintea-mi  zburdalnică.

Nu ştiu când voi avea măcar unul din locurile acestea. Însă trebuie să cred în ele. Poate nu vor fi aşa, poate surprizele nu se vor lăsa mult aşteptate. Până atunci improvizez. Stau în pat ascultând muzică şi mă visez departe. Mă izolez ore sau chiar zile în şir în camera şi simt că as putea supravieţui fără mâncare, fără a auzi oameni vorbind, fără a avea nevoie de ceva cu adevărat. Există mereu un parc, o bancă mai ascunsă. Am noroc că am puterea să mă detaşez. Pe cât de greu îmi este să ignor ceva ce mă afectează direct, pe atât îmi e de la îndemână să transform în inexistent ceva exterior.Tocmai de aceea, aproape că nu am nicio problemă în a citi oriunde. Evident, depinde de carte, de starea de spirit, de momentul zilei. De extrem de mulţi factori, care nu merită înşiraţi, însă care poate mă şi împiedica să am ritualuri. Nu ştiu dacă e de bine sau de rău.

Spaţiul meu ideal de citit e doar o fantezie, o aţă de care trebuie să mă leg, drum către un viitor suficient de incert aşa cum este. E mult mai uşor să visez la lucruri spirituale. Căci tot ce am descris e un simplu catalizator spiritual. Hrana minţii trebuie înfăţişată în forma potrivită. Indiferent de realitatea ei concretă.

Arana

21 comentarii »

  1. Spatiul ideal pentru citit e un loc in care nu esti deranjat… sic cogito!

    Comentariu de Sagy, — Aprilie 22, 2009 @ 17:01

  2. Hehe, incearcă o peşteră în acest caz.😛

    Totuşi, referitor la asta, am uitat să menţionez că în biblioteca mea sunt interzise telefoanele mobile. Eventual pe silent, dar mai studiez problema

    Comentariu de Arana — Aprilie 22, 2009 @ 17:03

  3. Pentru mine cel mai bun loc de citit este pe tren… Un tren pustiu, numai al meu, fara gari, fara oameni

    Comentariu de nu am — Aprilie 22, 2009 @ 17:06

  4. Vreau şi eu un loc în trenul ăla… sună tare bine.

    Comentariu de Arana — Aprilie 22, 2009 @ 17:09

  5. Frumos. Ne intalnim in preferinte, numai ca la mine miroase a tutun, ceea ce nu-i mereu pe placul sotiei. Ajung eu sa imi fac un spatiu mai personal, dupa ce trimit copiii la casele lor.

    Comentariu de Cinabru — Aprilie 22, 2009 @ 17:40

  6. foarte incitant spatiul tau de citit. eu am o camera in care este biroul, un dulap cu carti care este neincapator, un dulapior pe care sta imprimanta si bicicleta eliptica. dar pentru ca nu este casa noastra nu imi vine sa vopsesc camera si nici sa iau mobila. partea cu piscina mi-a palcut mult de tot. si eu imi doresc una, mai ales ca aici caldura se instaleaza devreme iar la plaja se poate merge, cu putin noroc, pana in noiembrie aproape.

    @cinabru: m-am lasat de fumat acum un an de zile, deci am scapat de grija asta. in schimb gil fumeaza sechestrat in bucatarie. by the way, inspirata de pasiunea ta i-am facut cadou de craciun o pipa, tutun si un portofel frumos dintr-o piele foarte fina (cica special pt pipe). cadoul a facut furori🙂

    Comentariu de ataraxia — Aprilie 22, 2009 @ 23:56

  7. @Cinabru – tutunul de pipa – ca si cel de la tigarile de foi – mi s’a parut intotdeauna ca avand un adevarat parfum. Eu insa nu prestez asa ceva si desi imi place sa fumez cand citesc, intr-o camera nearisita m-as asfixia probabil.

    @ataraxia – pfff, tu oricum ai mult fata de mine😦 Iar piscina, ma gandesc doar la imbinat doua pasiuni. Apuc sa inot mult prea putin pentru cat de mult imi place… lipsa de timp, scuze scuze…

    Urma sa te intreb cum a reactionat la pipa, ma bucur ca i-a placut😀 Cinabru e un bun furnizor pt idei de genul acesta😀

    Comentariu de Arana — Aprilie 22, 2009 @ 23:59

  8. Arana, am pentru ca sunt mai batrana😀 o sa ai si tu cu siguranta dupa ce termini cu studiile.
    Gil a fost surprins de cadou. mi-a zis ca eu mereu ii fac cadouri interesante care il surprind, dar el nu stie ca mi-am epuizat toate ideile si la urmatorul cadou nu-i mai iu nimic. sau un pulover😀

    Comentariu de ataraxia — Aprilie 23, 2009 @ 00:09

  9. Iti garantez ca puloveru nu da gres =))

    Comentariu de Arana — Aprilie 23, 2009 @ 00:10

  10. Pot citi oriunde, chiar şi într-o cafenea, deşi sunt sigur că acolo aş fi deranjat de lume. Una peste alta, pentru mine ar fi splendid să miroasă a tutun de pipă şi a Jack…în rest, nu aş mai avea decât de dat paginile.

    Comentariu de DeMaio — Aprilie 23, 2009 @ 10:11

  11. Ai descris atat de bine spatiul incat mi-a fost imposibil sa nu ma traspun si eu acolo. As fi adaugat si un pahar de vin rosu.🙂 E bine sa te poti detasa si sa poti citi oriunde, eu intru atat de bine in atmosfera cartilor, incat revin cu greu la realitate. Dar trebuie🙂

    Comentariu de Runia — Aprilie 23, 2009 @ 12:28

  12. @demaio – dap, si cafenelele sunt pe gustul meu; conditia: sa fie la o ora in care lumea are altceva de facut decat sa bea cafea😀

    @Runia: multumesc🙂 Sa stii ca m-am gandit la paharul de vin rosu, doar ca alcoolul nu prea merge la citit. Dupa un pahar mai vine unul, iar pe la al treilea nu mai am nicio idee ce citesc =))

    Comentariu de Arana — Aprilie 23, 2009 @ 22:10

  13. Din pacate nu mai am atat de mult timp pentru lectura. Nu atat spatiul in care citesc este problema (important este doar sa nu fiu deranjat prea des, nu pot citi in metrou de exemplu) cat starea generala. Ca idee insa cel mai bine citesc in camera mea din casa parinteasca (ma rog apartamentul parintesc😀 ).

    Comentariu de Garm — Aprilie 24, 2009 @ 10:04

  14. Vaaaai, de cand ma gandesc la spatiul ideal de citit! Dar pana nu ajung „la casa mea” (cum zic ai mei) probabil nu o sa il am. Pentru ca ai adus vorba de el, o sa ma intind la scris in comentul asta.😛

    Locul meu de citit e unul singur: undeva langa un geam imens. Fie ca e intr-o casa de pe o strada linistita sau intr-un bloc ce da inspre o aglomeratie nebuna nu conteaza atata timp cat cartea e buna.😛 As vrea sa am un pat cu multe perini, foarte confortabil, unde pot sa adorm cand mos Ene isi face aparitia. Mi-ar placea sa stau pe patul ala sa citesc cand ploua, cand stropii de ploaie se lovesc de pervaz sau de geamuri, cand pomii se agita in fara lor. Sau cand e soare si aceiasi pomi ma umbresc, cand pasarile canta in dup-amiezile de vara. Oh, nu cer prea mult, decat un pat in fata unor geamuri mari, cu o veioza langa el si o masuta pentru cand vreau sa beau si-un ceai sau sa mananc un sandwich. In rest n-am nevoie de nimic. Ah, doar de liniste si carti bune.

    Si poate pana ma mut intr-un loc care sa-mi permita sa-mi amenajez coltul meu, poate imi cumpar un fotoliu si mi-l pun in fata geamului, cu tot cu o veioza mai simandicoasa.🙂

    Comentariu de Tomata cu scufita — Aprilie 24, 2009 @ 10:31

  15. Merge si cu alcool,devine mai interesanta ectura si ai o alta perspectiva asupra subiectului😉

    Comentariu de Sagy, — Aprilie 24, 2009 @ 12:35

  16. Garm: zilele trecute, cum am fost acasa de Paste, am citit relativ mult. Doar ca acasa mereu e altceva de facut si oameni de vazut…

    Tomata: Merci mult de vizita!
    Geamul ala suna tare bine… Lumina naturala e mult prea importanta ca sa o ignoram. De fapt na, si eu cu vise la perete intreg din geam. Imi da senzatia de poarta dintre lumea cartii si realitate, dincolo de aspectul palpabil, material.

    Sagy: parca zici tu ceva acolo😀 Depinde totusi de carte😛

    Comentariu de Arana — Aprilie 24, 2009 @ 23:45

  17. Spatiul ideal de citit ? Hmm, cred ca va fi podul viitoarei mele case, spatiu bun si pentru ascultat metale si rock classic🙂

    Comentariu de krossfire — Aprilie 25, 2009 @ 12:29

  18. krossfire: mi se pare o alegere foarte inspirata!

    Comentariu de Arana — Aprilie 27, 2009 @ 08:57

  19. Daaa… un fotoliu mare si multe perne! Pentru interior- iarna.
    Primavara-toamna as alege podul, ca si Krossfire. Un pod care sa aiba o fereastra inclinata, si prin care sa se vada ploaia, soarele, sau frunzele.
    Si vara… sub copaci.😀 Multi copaci, la umbra, si, exact, cu apa aproape, pentru racorire.

    (Bag de seama c-am scris ca si cand ar fi sezonuri de lectura- cred ca nu-i deloc gresit)

    Ieri am gasit un loc ideal- putin cam ciudat. Eram la Universitate, stiind ca mai trebuie sa ard timpul, si nu mai puteam rezista, trebuia sa citesc dintr-o carte super extra interesanta, asa ca m-am asezat pe margina fantanii. In vacarm, rasete, stropi fini de apa care se asezau pe foile cartii atunci cand batea vantul, am parcurs cea mai frumoasa ora de lectura, complet diferita de multele petrecute in intimitatea linistita a camerei.

    Comentariu de feeria — Aprilie 29, 2009 @ 14:09

  20. Feeria, cititul acesta, în cele mai neaşteptate locuri, e de fapt o senzaţie de moment. O inspiraţie, o revărsare de pasiune. Cum vrei să-i spui. Mare parte din farmec aparţine tocmai spontaneităţii şi ineditului locului. Foarte drăguţ momentul evocat de tine😉

    Comentariu de Arana — Mai 7, 2009 @ 11:02

  21. cel mai mult mi-a placut sa citesc in sali de lectura ale bibliotecilo publice – ma simt altfel langa oameni care citesc
    dar pot citi oriunde: metrou, tren, in parc, in librarie😛, acasa dar neaparat in fotoliu

    Comentariu de Ronnie — Februarie 3, 2010 @ 12:18


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: