Arana's world under a picture of frenzy

Aprilie 13, 2009

Blindness – mai bine nu!

Filed under: Carti,Pelicula — Arana @ 18:30
Tags: , , , , , ,

Am mai spus că nu îmi plac ecranizările. Le găsesc a fi mostre de idioţenie, de cele mai multe ori. Nu eşti destul de inteligent să citeşti cartea? Nu-i nimic, îţi oferim rezumatul. Cu tot cu imagini, nu cumva să faci vreun efort intelectual. Citeam pe undeva că nu e bine să îţi expui copiii mici la tv înainte să stăpânească scrisul şi cititul, înainte deci de a lua contact cu un alt fel de lume, care pune în mişcare inteligenţa creativă. Cu cât li se oferă mai mult pe tavă, cu atât vor fi mai limitaţi. Nimic surprinzător în asta…

Cam aceeaşi este şi soarta eranizărilor. Când o carte oferă o anumita experienţă şi când autorul foloseşte acţiunea ca pe o metaforă, când soarta nu este determinată de ceea ce se întâmplă, ci de ce semnifică întâmplările respective, firul lor, momentul lor, modul lor de a ne fi prezentate, o ecranizare are toate şansele să altereze acel miracol şi să îl reducă la ceva de duzină. Cam aşa mi se înfaţişează şi filmul după Eseu despre orbire – despre care am scris mai de mult. Recunosc, mi-e greu să judec filmul în mod independent. Nu pot să spun despre el că  în sine e o porcărie. Poate dacă nu era cartea, poate dacă nu aveam aşteptări, spuneam că nu e tocmai prost şi că ideea e interesantă. Poate. Dar pe de altă parte, trebuie să fiu realistă, iar dacă as vrea să rezum, ar fi ceva de genul: au luat cartea, au scos firul narativ, l-au scuturat de orice implicaţii, l-au triat puţin de ce lor nu li s-a părut interesant, au ales nişte actori mai mult sau mai puţin potriviţi si voila, film. Atât. Nici măcar nu ar merita mai multe detalii de atât, însă vreau să insist pe nişte aspecte.

În primul rând, m-au deranjat enorm actorii. Cu câteva excepţii, au fost prost aleşi şi au jucat pe măsură – deci tot prost. De exemplu, primul orb. Care era japonez (explicaţia de pe imdb al unui alt comentatori nemulţumit era că a fost nevoie de inserarea cuplului japonez pentru a satisface sponsorii de aceaşi naţionalitate; mă rog). Am trecut peste şocul „cultural”, l-aş fi iertat de tot dacă ar fi reuşit să se ridice la nivelul pe care acest rol îl cerea. Nu a reuşit. A fost plan, apatic şi plictisit. Primul orb e un adevărat simbol. O uşă de trecere dacă vreţi. Toată pasiunea de acolo ar trebui să curgă…

M-aş opri şi la Julianne Moore care e foarte neexpresivă, foarte neimplicată. Cei ce au citit cartea o cunosc pe Soţia doctorului nu doar pentru efortul şi sacrificiul ei, ci şi pentru tulburările şi trăirile ei, dilema, constanta luptă dintre a continua şi a se da de gol, dintre sentimentele de înţelegere faţă de cei din jur şi singurătatea, acută. În primul rând că nu se insistă suficient pe aspectele respective – ziceam doar că am rămas cu senzaţia că s-a cules, bob cu bob acţiunea, lăsând restul la o parte. În al doilea rând, nici ea nu fructifică rolul. Parcă nu îl trăieşte. Fără a fi măcar pe aproape din domeniu, stau totuşi şi mă întreb de ce, ca actor, ţi-ai asuma un rol pe care nu îl înţelegi şi un personaj în care nu crezi.

De partea cealaltă a baricadei ar fi Danny Glover, care e şarmant şi darnic, un soi de aducător de linişte şi de credibilitate. Nu are multe de făcut, deşi s-ar fi putut exploata mai mult vocea şi calmul lui. De ce nu l-au îmbrăcat în haina de scriitor pe tot parcursul filmului? Cele câteva secvenţe finale în care au făcut asta sunt delicioase. Ar mai fi şi Regele Salonului 3, cel care preia controlul institutului şi care îşi joacă răutatea cu măiestrie. Un necunoscut, însă cu marele merit de a se transpune. De a da viaţă sanatoriului, de a reuşi să concentreze în jurul său scene întregi. E vorba despre mexicanul! Gael García Bernal. Joc actoricesc de mare clasă, pur şi simplu.

În al doilea rând, am insistat atât pe aspectul acesta pentru că am avut senzaţia că toate aceste greşeli au contribuit la pierderea mesajului. Care este brut, necizelat, dureros de real. Nu trebuie să zâmbeşti sau să te bucuri, căci nu e loc de aşa ceva. Finalul e doar în aparenţă fericit, căci după tot dezastrul nu te poţi relaxa, nu poţi să nu rămâi consternat, întrebându-te ce urmează acum. Cartea are finalul deschis şi e o chestie de perspectivă dacă mai insişti sau nu asupra lui. Filmul, ce-i drept, e fidel, însă încărcătura emoţională e mult diminuată. E ca şi cum s-ar fi grăbit să îl termine, să ne arate că uite epidemia trece şi totul e bine, acum pa, ne-am făcut datoria. Ce are asta în plus faţă de alte sute de filme care explorează un virus, o epidemie, o boală ceva, dar care oricum au finalul „fericit”? Pentru că Blindness nu  a reuşit să redea esenţa, am ajuns să îl compar cu o porcărie de duzină. Evident că nu merită o soartă chiar atât de crâncenă, însă nici aprecieri nu îi pot aduce. E linia aceea subţire între măreţ si dezastrous. Mai că m-aş fi dorit să spun că e mediocru, dar nu, căci nu aş putea acorda atât timp şi atenţie unui film mediocru. E undeva în sfera de „ce ar fi fost dacă…”

Sunt dezamăgită. Poate aveam şi eu aşteptări prea mari, prea îmi doream să mă lase filmul mască. Aveam pretenţii şi pentru că se vrea film independent, visam la film de artă, vedeam deja iluştri necunoscuţi făcând rolul vieţii lor. Speram să nu fie în engleză. E superficial, ştiu, dar ce să fac dacă în mintea mea s-i întipărit o altă imagine. Aş fi vrut mai multă dăruire, aş fi vrut ca oamenii respectivi să arate că joacă din dragoste pentru Saramago şi opera lui, nu pentru bani sau notorietate. Nu vroiam schimbat firul acţiunii, vroiam doar să se joace mai mult cu ce aveau. Unele imagini sunt realizate superb, aproape metaforic. Aşa că potenţial era. Se putea crea o incursiune în mintea umană, în deznădejde, în mizerie, în cele mai întunecate adândimi ale naturii umane. Filmul este vizual, dar cartea îl depăşeşte. Şi atunci ce scop? Mă revoltă să văd că cei care au resurse, timp, vointă de a scoate ceva, se plafonează. Se opresc, îndrumaţi de aceleaşi motive exterioare care ajung să ne stăpânească pe toţi la un moment dat. Vreau artă în filmele astea. De multe ori, de prea multe ori, nu am cum să primesc ce îmi doresc… Citiţi cartea. Vedeţi filmul. Comparaţi… şi devine extrem de clar de ce o ecranizare nu poate reuşi ce reuşeşte cartea. Ea e cea care se imprimă în memorie. Poate nu acţiunea, poate nu numele personajelor, dar în mod cert senzaţiile rămân. Şi atunci ştii că tocmai ai lăsat deoparte o capodoperă.

Arana

14 comentarii »

  1. Aştept să apuc să văd filmul, dar din ceea ce spui nu poate ieşi la suprafaţă decât un singur lucru: o altă carte făcută praf. Eu am dat chix cu Benjamin Button şi mi-am cam spus că nu mă mai uit la ecranizări…

    Comentariu de DeMaio — Aprilie 13, 2009 @ 19:08

  2. Chiar praf n-au făcut-o; din fericire nu e chiar performanţa din Dragoste în vremea holerei, de exemplu. Dar nici de bine nu e…

    Comentariu de Arana — Aprilie 13, 2009 @ 19:12

  3. Cinematografia ar trebui sa transceada mimetismului estetic, sa umple cu continut propriu contextul oferit de carte. Asa nu este decat un saltimbanc trist, de genul carora iti canta Andri Popa la metrou.

    Comentariu de Nu Am — Aprilie 13, 2009 @ 19:31

  4. Nu am vazut inca filmul dar nici nu m-am agitat sa fac rost de el tocmai pentru ca am avut indoieli ca aceasta carte ar fi transpusa tocmai bine pe ecran. Acum mi-ai confirmat banuielile.

    Filmul Dragoste în vremea holerei a fost de toata jena. Am inceput sa sforai dupa primele 15 minute si nu am citit cartea inca, sa zic ca am comparat filmul cu ea. Acum citesc povestioara lui Fitzgerald si poate am sa incerc filmul apoi.

    PS: Astept ecranizarea porno dupa Povestea tarfelor mele triste😀

    Comentariu de ataraxia — Aprilie 14, 2009 @ 16:56

  5. @nu am: circus to the people sau ceva =))

    @ataraxia: Sper doar ca cretinatatea aia de film nu te-a lasat cu impresia ca e si cartea la fel de proasta; crede-ma, distata dintre cele doua e imensa.

    Si da, vezi ca de te aude vreun producator pune in aplicare ideea =))

    Comentariu de Arana — Aprilie 14, 2009 @ 19:08

  6. Stii cum e? Filmul iti prezinta rezumatul ala care sa te faca sa-ti doresti ca sa citesti cartea. Blindness nu e stralucit dar merge, iar cartea cred ca e foarte buna. Dupa ce-am vazut filmul acum vreau s-o citesc. In orice caz e mai bun decat Dragoste in vremea holerei care n-are nimic memorabil. Nu stiu cat e cartea lui Marques de buna dar filmu e slab de tot. Peisajele sunt insa frumoase.

    Comentariu de richie — Aprilie 15, 2009 @ 13:05

  7. La asta nu te pot contrazice. Daca nu stiam cartea si as fi vazut doar filmul, probabil as fi vrut sa o citesc. Deci privit din unghiul asta, un plus ;))

    Comentariu de Arana — Aprilie 15, 2009 @ 13:07

  8. eu ma feresc sa vad un film inainte sa citesc cartea. ma refer acum la cartile mai importante, sa nu credeti ca am citit Stapanul inelelor sau Harry Potter, repede, inainte sa vad filmul🙂

    Comentariu de ataraxia — Aprilie 15, 2009 @ 13:11

  9. Nu pot sa va inteleg perspectiva, serios…Cine Dumnezeu a spus ca un film trebuie sa urmeze directiile sau chiar si vagul fir narativ al cartii de la care a plecat? E absurd, asta e si rolul regizorului, sa reinterpreteze, sa extraga ideile dorite si sa le aplice in contextul actual, cultural, ideatic, si chiar personal, sa RESCRIE totul. In fond, si noi cand citim zi de zi o carte rescriem, reinterpretam ,doar nu crede nimeni ca se afla chiar aproape de sensul care se gaseste dincolo de pagini…De fapt, aceasta este si problema: citesti o carte care ti-a placut, vrei sa vezi ecranizarea in termenii in care ai vizualizat-o sau dorit-o si esti dezamagit ca cineva i-a dat o alta interpretare. Care mai e rostul unui film atunci? Sa redea sec si fidel, ca un reportaj? Fiti mai deschisi, e arta, ce Dumnezeu…Intotdeauna m-a enervat sa aud comentarii de genul „vai, e mai faina cartea decat filmul”, sunt doua lucruri TOTAL diferite, nu compari doua arte, nu compari literatura cu flimul, la fel cum nu poti compara muzica si sculptura.

    Comentariu de Florina — Aprilie 26, 2009 @ 02:24

  10. Am vazut si eu filmul asta ieri si sunt cam dezamagit. Nu am citit cartea, deci nu il compar cu cartea, il judec in sine. Si luat in sine pot sa zic ca: int-adevar primul orb a fost insipid rau, cred ca si eu jucam mai bine; actiunea e prea trasa de par, in special la fazele cand pun stapanire aia si femeile se ofera sa plece la viol si barbatii se kk pe ei si le lasa si suporta tampeniile alora, desi faptul ca aia aveau un pistol teoretic trebuia sa fie avantaj zero pentru niste orbi. Mai ales ca astia nici nu erau orbi cu totul, ca aveau un vazator cu ei, iar vazatoarea se ofera si ea, total aiurea, si barba-su o mai si lasa. Science fiction. Eu inteleg ca au vrut sa arate bestiile din oameni, raul din oameni, cum iese el la suprafata in unele conditii, dar felul in care au facut-o e exagerat si necredibil. Pentru un model in genul asta, raman la Dogville. Iar cand la sfarsit am vazut c-a fost regizat de Meirelles chiar m-am indispus, de la creatorul Ciudad de Deus as fi avut cu totul alte pretentii.

    Comentariu de T. — Aprilie 26, 2009 @ 12:33

  11. Florina, problema mea – daca ai fi citit, ai fi vazut – rezida in alte probleme decat schimbarea cartii. Care aici nici macar nu e atat de puternica. Problema mea e cu jocul actorilor si cu focusurile. A ecraniza o carte e un risc imens. Si criticile sunt permise. Daca filmul era bun – judecand strict dupa criteriile cinematografice – situatia era sigur alta. Imi vine in minte A Clockwork Orange, care este o productie de exceptie. Din orice punct de vedere. De la actori, pana la muzica. Asa ca treburile sunt ceva mai complicate decat a compara cartea si filmul.

    T. – uite, fix asta ziceam. Ca un om ce nu stie cartea are toate sansele sa reactioneze asa. De asta si reactia mea vehementa, de asta consider si ca nepotrivit commentul Florinei – nepotrivit fix la acest film, nu la subiect in general, se intelege. In carte as spune ca e invers: pornind de la rautatea si decaderea umana se ajunge la absurdul situatiei. Si atunci lucrurile sunt clar in alta lumina, desi, cum ziceam, firul actiunii e acolo.

    Comentariu de Arana — Aprilie 27, 2009 @ 08:56

  12. Uf… eu nu sunt in stare sa judec asa in detaliu si sa mai si argumentez ce am vazut. Stiu doar cand un film imi place, cand nu-mi place, cand ma dezamageste sau cand ma multumeste. Mie mi-a placut Blindness, poate si pentru ca a respectat intru totul actiunea cartii. Nu prea imi plac ecranizarile care se pierd in detalii inserate din vointa regizorului sau scenaristului sau care nu respecta firul cronic de desfasurare al intamplarilor.

    Oricum, nu se compara cu cartea ca valoarea, dar ma bucur ca cineva a indraznit sa-l puna pe pelicula.🙂

    Comentariu de Tomata cu scufita — Aprilie 28, 2009 @ 09:15

  13. lasand la o parte daca a respectat cartea sau nu, mie mi s-a parut plictisitor. nu m-au impresionat nici actorii (chinezul ala este chiar penibil), nici coloana sonora si cred ca nici decorul/imaginea nu a transmis prea mult, pana unde am adormit eu. mi se pare un film fad, asta daca nu cumva in ultimele 10 minute se schimba ceva radical.

    Comentariu de ataraxia — Aprilie 28, 2009 @ 11:29

  14. Tomata, da, ai dreptate, trebuie o anumită doză de curaj pentru a ecraniza cartea asta.

    Ataraxia, hehe, cam asta e marea problemă a filmului. Că el, intrinsec, e slăbuţ. Deşi resurse ar fi existat. Şi nu, nu se schimbă nimic la final, ce să se mai schimbe…

    Comentariu de Arana — Mai 7, 2009 @ 11:00


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: