Arana's world under a picture of frenzy

Noiembrie 12, 2008

„Drept la replica” – despre facultati

Filed under: Altii,Logos,Ratio et Anima — Arana @ 00:26
Tags: , , , , ,

M-am gandit mult daca sa scriu sau nu postul asta, daca de data asta nu ar fi mai bine sa-mi pastrez pentru mine parerile. Asta si pentru ca e prima data cand scriu un articol pe post de comment la un alt articol si – recunosc – mi-e teama sa nu fiu acuzata ca o fac doar de dragul publicitatii. Evident, nu am de gand sa tolerez sau sa aplec macar urechea la asemenea acuze, insa nu pot ramane chiar in afara diverselor mancatorii care se petrec prin anumite zone. Irelevant totusi, prea multa introducere, la subiect:

Krossfire a scris despre facultati si oameni cu facultati. De la inceput vreau sa fie clar ca nu sustin ca nu ar avea dreptate in ceea ce afirma acolo. In mare e perfect valabil, insa tinde sa uite prea mult ca facultate nu inseamna doar jurnalism, pr, ase, limbi straine, istorie s.a., ci in egala masura inseamna si medicina sau drept. Nu se mentioneaza nimic despre oameni care isi tocesc pe bune coatele prin facultate pentru ca altfel nu ar putea fi buni practicieni. Sufera sistemul nostru de invatamant, nu zic nu, insa sa facem totusi niste distinctii si sa tragem linie acolo unde e cazul. Mi-e greu sa imi imaginez un medic bun care sa nu fii tocit ceva in facultate si mai ales dupa (se stie cam cat se invata pentru un examen de rezidentiat, luat „pe bune”). Nu vad cum un avocat ar putea fi cu adevarat mare – adica sa nu se impotmoleasca la divorturi, partaje sau uzucapiuni, ci sa fie in stare sa pledeze in fata Curtii Supreme sau sa puna pe picioare contracte de sume cu multi de 0 in coada – daca nu isi creeaza niste baze solide in facultate, daca nu continua sa invete si dupa ce e „mare”, caci evolutia inseamna nu doar interviuri si bani multi, ci mai ales a fi la zi cu ce inseamna – in acest caz – legislatie, jurisprudenta, doctrina si pareri avantgardiste („de lege ferenda”).

Recunosc, sunt probabil chiar mai subiectiva decat a fost Krossfire, caci sunt la una din cele doua specializari mentionate (ghici ciuperca ce-i); dar asta nu ma face mai putin indreptatita sa subliniez ca se greseste cand se generalizeaza, se greseste cand se merge pe o anumita directie, ignorand total orice alti factori si ca, in general, nu e in regula sa ai o viziune unilaterala si sa o promovezi ca pe un adevar general valabil. Ce e mai grav – in viziunea mea – e ca aceasta directie unilaterala nu a fost atat intentia lui Krossfire, cat s-a instapanit in urma unor comentarii pe articolul respectiv, in speta provenite de la un specialist in resurse umane (daca am inteles bine, daca nu, rog sa fiu corectata) care explica ca ce si cum se asteapta de la un absolvent. Foarte frumos demers, pacat doar ca abunda in limbaj de lemn si e o poveste spoita, fara vreun folos real. Caci e simplu sa infatisezi un anume ceva, sa raspunzi intr-un anume fel si, ca angajator, sa te multumesti cu asta. Si uite asa se creeaza lanturi si lanturi de incompetenti, care ajung pe posturi pe ochi frumosi; in acest caz, „ochii frumosi” inseamna abilitate de a vorbi frumos, de a spune ce vrea sa auda celalalt, de a impresiona nu atat prin fapte cat prin vorbe. Se mentioneaza si CV-ul: trebuie sa fie abundent in realizari, inclusiv voluntariate. Trebuie sa impresioneze prin volum, nu prin calitate. Dati-mi voie sa va zic ca atunci cand esti la o facultate pe bune si, intamplator, iti si place si vrei sa faci treaba, nu prea ai timp de pierdut cu chestii de umplut cv-ul. Poate sunt naiva, insa am tendinta sa pun accent pe calitate si pe o buna pregatire profesionala. In optica si viitoarea mea meserie asta inseamna sute de carti de citit si de inteles, zeci de carti de invatat si nu stiu cate si mai cate alte lucruri de parcurs, incat de multe ori imi doresc zile de 25 ore, saptamani de 8 zile si ani de 13 luni.

Mi s-ar putea reprosa ca as cadea fix in capcana pe care o observa Krossfire: si anume ca facultatea ofera o doza de vise, un miraj al viitorului asigurat printr-un minim efort. Diferenta ar fi ca efortul de care vorbesc eu e departe de a fi minim, asta pe de o parte. Pe de alta parte si in plus fata de asta, se intampla sa vorbesc mult mai in cunostinta de cauza decat si-ar imagina unii. Asta pentru ca acumuland ceea ce am invatat in doi ani, in anul 3 sa ajung sa muncesc in domeniu, sa fiu un mic colaborator, un mic viitor avocat care cum necum stie de pe acum materia de anul 4. Deci se poate. Si asta fara interviuri spoite si fara fete impopotonate cu zambete false si strangeri ferme de mana. Ci doar cu munca si seriozitate. Si desi asta poate suna a discurs muncitoresc, va asigur ca nu. Important e sa se tina cont ca munca intelectuala este o munca ce nu ar trebui ignorata, ca ea aduce inca bani si prestigiu, ca un medic sau un judecator, par example, vor fi oricand apreciati pentru niste ani de efort, de multe ori supraomenesc. Nu are de-a face cu visuri neimplinite, cu facultati facute doar de dragul de, cu obligatii asumate pentru parinti. E o realitate inca existenta si, lipsita de modestie fiind, afirm posibila si pe viitor, subsemnata dorindu-si a fi un exemplu in acest sens (gasind totusi si altele, daca se considera ca persoana 1 nu merge).

Nu incerc sa demonstrez o fata roz care nu exista. Am vrut doar sa arat o alta realitate, o alta abordare, un alt punct de vedere. Pana la urma nu e o lupta intre mine si ei, e doar realitatea mea si a altor studenti despre care nimeni nu stie ca au ramas la sistemul de 4 ani, despre care se crede ca vor doar spagi si bani, impotriva carora prejudecatile si atacurile nefondate curg nestingherit. E acea libertate de a spune nu corporatizarii, pentru ca stimatilor, fara noi n-ati exista!

Arana

Titlul se vrea o metafora, se vede ca nu e un veritabil drept la replica, doar ca ar fi sunat stupid „comentariu la blogul lui Krossfire, ca era prea lung si prea pe langa pentru a-l scrie direct la articolul cu pricina”

Trebuie precizez ca port tot respectul pentru Krossfire si pentru articolele sale si modul sau de a gandi si ii multumesc pentru exercitiul de gandire oferit de articolul respectiv.

10 comentarii »

  1. la inceput e f greu de unul singur. gasesti multi care sa-si bata joc de tine: multe de facute, multa munca de secretara, ore suplimentare, bani putini, lipsa de respect, etc.
    daca gasesti pe cineva care sa te aduca la un post cat de cat rezonabil e posibil ca in viitor sa crezi ca mereu te va ajuta cineva si sa nu mai evoluezi.

    Comentariu de ciolanus — Noiembrie 12, 2008 @ 11:23

  2. Ma gandisem si la nuanta asta insa trebuia tratata separat. Sunt intr-adevar cateva specializari (inclusiv cele enuntate de tine) in care facultatea nu-ti permite sa faci o practica serioasa in alta parte sau sa te angajezi insa iti ofera si o baza destul de stabila. Prin urmare, trebuie sa ”make the most out of it”.

    Din pacate domenii precum electornica sau automatica ar trebui sa fie la fel (si sunt, daca ne referim strict la timp) insa sistemul de predare si materia sunt redundante si chiar periculoase pentru absolventul modern.

    Comentariu de krossfire — Noiembrie 12, 2008 @ 18:07

  3. @ciolanus, cred ca depinde si de om. De mine nu-si prea bate nimeni joc, cat despre o blocare si lipsa a unei evolutii, nici nu poate fi vorba. Tocmai de asta nu imi stabilesc planuri de lunga durata, ideea e ca drumul sa fie cat mai deschis.

    @krossfire: sincera sa fiu, n-am avut curaj sa abordez fix domeniile de care zici tocmai pe considerentul ca nu pot garanta seriozitatea lucrurilor sau oamenilor de pe acolo.

    Comentariu de Arana — Noiembrie 12, 2008 @ 22:09

  4. tot haosul asta care e in invatamantul romanesc iti lasa impresia ca lucrurile scartaie peste tot. de multe ori profesorii sunt asa cum sunt, facultatile in stadiul in care au ajuns. ne ramane fiecaruia sa incercam sa acumulam cate mai multe cunostinte si, in acelasi timp, sa le putem folosi. Acum depinde de domeniu: poate sa se dovedeasca mai util sa ai o anumita experienta sau, cum sunt cazurile enumerate de tine, trebuie mai intai sa-ti tocesti coatele citind inainte de a putea face ceva. Dau exemplul meu acum. Am examene practice, HTML/Java/PHP sau mai stiu eu ce. Nu inteleg de ce mai dau si examene scrise in care tot probleme trebuie sa rezolv, dar trebuie scris frumos codul pe foaie(!?). Pai oare codul ala nu se invata din exercitiu si dupa ce te familiarizezi cu el si nu tocit pentru un nenorocit de examen? Plus ca daca te duci sa te angajezi undeva va trebui sa inveti multe alte chestii de care nu s-a pomenit la scoala.

    Comentariu de Tudy — Noiembrie 13, 2008 @ 20:43

  5. @Tudy – cam asa asta e realitatea covarsitoare, din pacate. Iar ce spui acolo despre modalitatea de examinare, ai dreptate, e o aberatie care e de inteles ca poate lasa un student cu un gust cat se poate de amar.

    Comentariu de Arana — Noiembrie 15, 2008 @ 21:53

  6. Domnişoară Arana,

    Ceea ce spuneţi dumneavoastră ca fiind o realitate este mai degrabă o excepţie. Dar, sper, o excepţie care se ve extinde. Aceste facultăţi, precum Dreptul, Medicina, Arhitectura, deoarece şi-au păstrat modalitatea de admitere în baza unui examen serios, au impus un anume standard. Plus că, după ce intri, ştacheta se ridică în fiecare an, din ce în ce mai mult.

    Felicitările mele pentru modul de abordare. Eu chiar nu am fost un student conştiincios…

    P.S. 1 Am reacţionat mai pe larg pe blogul lui Krossfire în privinţa facultăţilor.

    P.S. 2 Mulţumesc pentru aprecierile referitoare la Dostoievski.

    Comentariu de Ştefan Muşat — Noiembrie 17, 2008 @ 11:53

  7. Ceea ce as reprosa eu facultatii de drept al carei licentiat sunt, dincolo de problema masificarii, este faptul ca nu a reusit sa ma inspire si ca nu m-a invatat nimic despre moralitate si fundamentele ei. Fara asta, riscam si noi sa devenim niste corporatisti fara suflet, automate de legi, smecheri cinici, etc, etc. Mi-s dragi si mie studentii seriosi, apreciez sacrificiul pe care trebuie sa-l faca un bun student la drept, totusi am simtit nevoia sa adaug asta la cele scrise de tine, ca un fel de revers al medaliei.

    Comentariu de pan — Noiembrie 17, 2008 @ 14:36

  8. @Stefan Musat – realitatea mea este de multe ori o exceptie, pt ca din pacate am si eu ochi si ma lovesc prea mult de aspectele negative. Insa asta e situatia.

    @pan – cred ca ai dreptate… cat despre riscuri, acestea exista, evident. Si cunosc situatii si situatii, cat despre colegii mei, prefer sa nu comentez. Stiu ca din pacate sunt oarecum naiva, ca sunt intr-o alta situatie decat majoritatea, insa trebuie sa cred in realitatea asta pentru a putea merge mai departe.

    Comentariu de Arana — Noiembrie 17, 2008 @ 20:16

  9. Sper ca nu te-am descurajat, de fapt eu cred ca lucrurile au un sens si incerc sa-l gasesc si in domeniul juridic.
    Nu stiu daca am inteles ultima fraza, poate ca te referi la buna credinta.

    Comentariu de pan — Noiembrie 18, 2008 @ 14:16

  10. @pan Nu, nu m-ai descurajat. Buna-credinta… da cred ca😀

    Comentariu de Arana — Noiembrie 18, 2008 @ 17:54


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: