Arana's world under a picture of frenzy

Septembrie 30, 2008

Schimbari (destainuiri, pt.2)

Filed under: Intruziuni,Personal — Arana @ 14:00

Cateodata ma intreb pana unde va ajunge haosul. Ma pierd de prea multe ori printre interpretari si noi sensuri ale aceleeasi notiuni, ale aceluiasi timp. Timpul meu prezent e nu doar confuz si mizerabil, ci de-a dreptul ravasitor prin realism si cruzime. O vreme m-a tinut departe de tot: carti, muzica, oameni (ceea ce inseamna inclusiv blog). In afara unor sclipiri de moment, m-am cam scufundat intr-o rutina odioasa. Pe langa repetitie, mai trebuie sa infrunt si raul. Raul intr-un sens larg, probleme in toate sensurile. Cam asta ar fi un tablou interior al ultimei mele luni, in care am avut de-a face cu schimbari dure si rapide de situatie, cu socuri peste socuri care mi-au cauzat de la caderi nervoasa pana la probleme serioase de sanatate, care s-au concretizat in pierderi de greutate si pierderi de incredere in lume si in mine. Lumea si asa, intr-un sens foarte strict si restrans, cuprinzand doar acei oameni in care m-as putea increde in niste conditii decente. Conditii de care am incetat sa beneficiez de ceva vreme, ajungand doar sa ma lupt sa ajung si sa ma sustin pe linia de plutire, ignorand micile bucurii, caci nu mai pot avea niciun farmec in mizeria mea. Dincolo de faptul ca poate parea un post usor dramatic si dramatizat, ca nu se gaseste de obicei asa ceva pe aici, simt nevoia sa impartasesc ceva din mine. Poate pentru ca trebuie in primul rand sa ma ascult si sa ma calmez eu, sa trec cu bine peste toate. Nu mi-e foarte clar cine a inventat regula cu un rau nu vine niciodata singur, insa daca il voi cunoaste vreodata voi avea grija sa regrete cele spuse…

Concret, de vreo luna am fost nevoita sa trec prin cautarea unei noi locuinte, care desi s-a rezolvat, mai bine zis am gasit o solutie de compromis, inca ma framanta. Si asta pentru ca in spatele prezentului se afla un lung sir de minciuni din partea unor persoane care imi vor cu tot dinadinsul raul. Macar de as fi gresit ceva concret, asta in afara de a fi eu insami – recunosc, nu tocmai cea mai suportabila persoana, mai ales de catre un mediocru. Apoi, am avut de infruntat oaresice probleme de sanatate si am ajuns sa ma trezesc ca absolut toate hainele imi sunt mari. Asa ca acum fug prin magazine, incercand sa nu ma ruinez complet, si sa mai aduc imbunatatiri… de parca tocmai pentru cumparaturi ai chef in asemenea momente. Then there is the usual: family and friends… mereu e senzatia ca in deep shit fiind, te vei indeparta de ei. O persoana ca mine va pune orice la suflet si in anumite circumstante orice poate pune capac starii mele si poate declansa o adevarata tornada interna. Ceea ce se intampla des si degeaba, si ma trezesc iar privind peretii contemplandu-mi prostia. Am ajuns sa zic din 2 in 2 zile ca e cea mai proasta zi din viata mea si sa ma lamentez peste tot. Asta pentru ca puterea de a ignora si puterea de a ma descurca singura au disparut efectiv. S-au dus, poate si ca un semn ca lucrurile schimbate trebuie raschimbate. Deocamdata nu am idee cum. Am reinceput sa citesc si sa ascult muzica, maine reincepe facultatea, poate poate se lasa si cu job si per ansamblu lucrurile isi vor reveni. Dar pana atunci, nu suport „va fi bine”, urasc incurajarile si vorbele de bine spuse din mila, voi lua la bataie urmatoarea persoana care ma va intreba de ce am slabit, voi ucide – probabil – urmatoarea vanzatoare care va incerca sa ma convinga sa imi iau haine mai mari decat am nevoie (toate hainele imi sunt mai mari decat am nevoie!), probabil imi voi da doua palme pentru ca public postul asta si ma voi intoarce in lumea mea…

Ah da, si ce naiba si de ce e zalist sau ceva de genul, si de ce blogul meu apare acolo? Nu mi s-a cerut permisiunea, mi se pare abuz ceea ce se intampla acolo. In functie de numaru de vizite au alcatuit ei marele top al blogurilor romanesti. Fac niste treburi in topurile voastre si lasati-ne in pace sa scriem. Am nevoie de asta. Nu am nevoie insa sa fiu contabilizata, pentru ca nimeni niciodata nu va putea cuantifica ce se intampla aici. Si da, am hotarat ca macar modestia sa o las la o parte.

Arana

8 comentarii »

  1. Pai… in mare parte nu va fi bine :D… pana nu te convingi tu ca va fi bine. Si eu am perioade din astea si urasc ca, desi imi face bine sa ma destainui cuiva, in mare parte primesc compasiune. Iar in momente d-astea, cel putin eu, nu am nevoie de compasiune si mila. Am nevoie de cineva care sa-mi spuna sa nu-mi mai plang de mila ca se poate intotdeauna mult mai rau. Iar la un moment dat o sa te plictisesti sa tot astepti sa se schimbe ceva. Si o sa-ti dai seama ca asa e viata si o sa o accepti cu toate lipsurile ei si o sa-ti placa asa cum e. Si o sa incepi sa te bucuri de lucruri care probabil exista si acum dar esti prea pornita in pesimism ca sa le vezi.

    Iar zelist este un site de monitorizare. Daca cineva din blogroll-ul tau este inscris in zelist o sa apari si tu acolo automat ca avand un link catre persoana respectiva.🙂.

    Comentariu de Irina — Septembrie 30, 2008 @ 14:25

  2. @Irina – my thoughts exactly… compasiunea chiar nu ajuta! Merci de lamuriri cu zelist. Ce kk mare :))

    Comentariu de bacchante — Septembrie 30, 2008 @ 14:28

  3. Hai ma, zelistu` nu monitorizeaza traficu`, ci link-urile si comment-urile, chillax. De fapt cre` ca asta-i problema ta, you need to learn how to chill. Stiu ca suna a instigare la marijuana, da` stai calma, nu mi s-a facut primavara in scrumiera si nu ma refer la asta. :)) Doar… priveste totul mai miserupist uneori. Fata de altii esti chiar norocoasa. Vreau si io orice pseudo-locuinta in Bucuresti.😉

    Comentariu de Roxa — Octombrie 1, 2008 @ 18:34

  4. Pai stiu ca tre sa chill… mult. Deci nu o sa te acuz de verzuiala prin cap😀 (desi iti place verdele… hmm… ). Cateodata trebuie sa ti se sparga toate in cap ca sa vezi cu adevarat lucrurile bune, really. Culmea e ca prostia asta de post a contribuit la a ma calma, deci da, e bun de ceva blogu.

    Si zelist, aham, aham. Pana la urma o sa invat si eu treburile astea (nu ca n-as fi avut primu blog acu’ 4 ani); nu ma pricep si basta😀

    Comentariu de bacchante — Octombrie 1, 2008 @ 18:36

  5. Cred ca in zelist ai aparut partial si din cauza mea (prima data cand te-am bagat in blogroll, nu la readaugare).

    Comentariu de krossfire — Octombrie 8, 2008 @ 10:33

  6. Ahaaaa!!!! Am gasit vinovatu’.. asa deci😛😛

    Comentariu de bacchante — Octombrie 8, 2008 @ 10:55

  7. zelist e un site/aplicatie dezvoltata de firma treeworks pentru a monitoriza blogosfera romaneaca……
    ideea ca oricine paote propune un blog fara sa interbe de ce…..
    blogurile neintroduse…adug insa puncte referilor..dar nu sunt ele insele contorizare….

    deci krossfire nu e vina ta……cineva a adaugat blogul acolo.

    p.s. inside sources…(used to work there)

    Comentariu de scorpse — Octombrie 8, 2008 @ 15:49

  8. Într-un fel, ai dreptate.

    Comentariu de Alexandru Petria — Octombrie 12, 2008 @ 09:13


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: