Vama, Carti, Muzica, Blog – Eu

1. Dupa revenirea din Vama ideile au curs, insa finalizarea nu. Am ramas cumva prinsa in universul feeric, concretizat intr-un simplu „vreau la mare”. Ar fi prea mult sa incerc sa descriu ce si de ce mi-a placut. S-ar interpreta din nou ca incerc sa ma justific. Sau ca iar imi fondez afirmatiile pe ceva impalpabil s.a.m.d. Prefer deci sa imi refuz o cronica de vacanta si sa pastrez parfumul zilelor acolo unde isi au locul: in cadrul memoriei afective. Ca o concluzie, mi s-a confirmat inca o data ca apartenenta mea la mare e clara, ca nu exista loc mai potrivit pentru a trai si pentru a „te trai”.

2. Intre timp am citit si 3 carti care m-au bulversat. Trec prin diverse perioade – ale cititului – fie cand nimic nu ma impresioneaza dincolo de „nu imi pare rau ca am citit-o” pana la lovituri crunte, maceluri de intensitate si profunzime artistica si spirituala. Pe parcursul saptamanii voi reveni – in 2 articole – la cele 3 noi „revelatii”, carti pe care le-am citit intamplator in mod consecutiv, insa ordinea a fost perfecta. Dincolo de puternica impresie pe care mi-a lasat-o fiecare in parte, cumulul celor 3 si a peisajului in care le-am incadrat au reusit sa creeze acea senzatie unica, pe care o poate deslusi doar un iubitor de literatura. De multe ori insa mi se pare ca imi atribui pe nedrept aceasta calificare. Citesc. Da. Dar mult mai putin decat as vrea. Cu mult mai putina ardoare, de multe ori. Desi urasc sa fac compromisuri, simt ca inclusiv in acest domeniu ma impiedic mereu de necesitatea impusa de a renunta la ceea ce este drag pentru ceea ce trebuie. Evident, acel trebuie e tot auto-definit. Insa e o problema de chestiuni contradictorii, cu importanta aproape egala, cu o balanta care se inclina continuu dintr-o parte intr-alta. Nu pot decat sa constientizez unde exact ma situez si sa incerc mereu sa readuc balanta intr-un echibilibru aproape imposibil de atins.

3. Celalalt domeniu artistic care ocupa un loc aparte in viata mea – muzica – a fost complet neglijat in ultima perioada. In afara de faptul ca trec printr-o perioada confuza, in care gusturile muzicale aparent mi se redefinesc (nu in mod dramatic, totusi, sa nu se inteleaga gresit) si ma aflu intr-o cautare de identitate muzicala, timpul dedicat acestui factor a scazut. Auditii au fost. A asculta muzica e ceva mai mult decat zgomote pe fundal. Incerc sa fac din asta o experienta, o analiza subiectiva, muzica fiind o prelungire a eului. E poate prea mult spus, insa e si oarecum tipic mie – sa nu accept jumatati de masura si sa nu ma multumesc cu superficialitati. E chinuitor, ce-i drept. Am dat astfel peste cateva albume nelegate intre ele, care mi-au trezit diverse aprecieri, la care voi reveni la un moment dat.

4. Intr-o cu totul alta nota, am avut neplacuta surpriza sa fiu asaltata de diversi critici pe aici. Pentru prima si ultima data: tot ce se gaseste aici e parerea mea si perceptia mea asupra vietii mele. Destul de mizantropa abordare? Si, ca o chestiune adiacenta, daca o parere nu e luata din carti nu e gresita. E pur si simplu parere personala. Daca cineva nu e capabil de asa ceva si pretinde ca totul sa aiba o sursa – imi pare rau pentru el. De ce? Pentru ca traieste ideile altora. Daca nu imi intelegi o opinie, s-ar putea ca problema sa fie la tine pentru ca undeva ai pierdut capacitatea de analogie. Ceea ce e trist. Insa ar trebui sa-ti gasesti un alt loc pentru tristetea ta, nu pe blogul meu. Chiar nu as vrea sa fiu nevoita sa moderez comentariile – in fond e doar unul din milioane de bloguri de duzina. Doar ca spre deosebire de ele eu chiar nu simt nevoia de atentie. Multumesc.

5. Cam tot ce am scris pana acum si ce voi scrie de acum inainte. Nu exista o pagina de About, nu exista date personale. Totul se deduce. De ce? Pentru ca e felul meu de a ma cunoaste si, eventual, de a deschide niste porti. Nu doresc faima. Nu veti gasi aici poze cu mine sau realizari. Acestea sunt prea reale pentru ce se intampla pe acest blog.

Arana

Publicitate