Pasiune sau Trend?

E foarte simplu sa fii pasionat de ceva – activate, obiect, obicei, persoana, you name it – si sa traiesti pasiunea in felul tau, cu o abordare personala. Nu ar trebui sa conteze motivele, pentru ca dincolo de faptul ca nu gasesti motive identice la 2 persoane distincte, de multe ori e oricum mai importanta finalitatea. Nu e vorba de „scopul scuza mijloacele”, e vorba de faptul ca a avea o anumita atractie fata de ceva (generic) reflecta doar o alta trasatura a caracterului si o reflecta intr-o anumita maniera. Tocmai de aceea nu prea imi convin etichetarile, parerile cu pretentii de generalitate – pentru ca nu poti gasi doua persoane, fie si pasionate de acelasi ceva, sa fie si motivate de aceleasi lucruri. Motivate in sensul de mecanismele care declanseaza respectia pasiune si implicit, manifestarea acesteia.

Pana aici, totul bine si frumos, e vorba de libertate, de alegere, de personalitatea fiecaruia. Problema apare cand o anumita pasiune pare sa se manifeste la un nivel extrem de larg – ca si numar de persoane – fara niciun motiv clar, fara niciun mecanism declansator specific (in afara de „efectul de turma”), ducand astfel la aparitia celebrului trend. Oricat de mult urasc cuvantul asta, intrucat inglobeaza o serie de manifestari superficiale, nu-mi ramane decat sa accept existenta conceptului si deci a fenomenului, inclusiv in domenii care-mi sunt dragi. Terminand cu generalizarea si revenind la data de 29 aprilie, e simplu ce urmeaza: plecatul la mare de 1 mai.

Nu stiu daca are sens sa ma justific. Sa explic prin diverse analogii iubirea (cuvant mare si patetic, insa altfel nu pot denumi sentimentul) pentru mare. Da iubesc marea. Simplu, nu? Chiar si asta a noastra amarata, cu litoralul ei cu bune si rele. Norocul meu e ca am descoperit modalitatea de a ignora turma, de a ignora aspectele care ma deranjeaza. Si asta probabil si pentru ca odata acolo nu mai conteaza altceva. Nu merg la mare decat strict pentr mare si nisip, eventual soare. Restul, sunt superficialitati. Intamplator, 1 mai e ocazia perfecta: zile libere, destul de caldut, destui oameni pe care ii poti lua cu tine, o mai mare varietate de mijloace de transport etc. Se stie insa ce dementa e cu mini-vacanta aceasta. Si cum „toata lumea” merge la mare pentru ca e trendy. Si cand aud fraza asta imi vine sa iau la bataie pe oricine prind. Nu, nu toata lumea. Intamplator i-a prins pe multi efectul de turma, dar nu mai am eu dreptul la pasiunea mea – profunda, intrunind trasaturile din primul paragraf – pentru ca s-a generalizat fenomenul? Nu mai am eu dreptul sa traiesc asa cum imi place, doar pentru ca multi fac aproximativ acelasi lucru din pura superficialitate si dorinta de epatare?

Sunt niste intrebari simple. Pe care le repet de cate ori sunt pusa fata in fata cu chestiuni de genul: da ce-ti place tie acolo cu atata lume etc etc etc? Nu vreau sa-mi umplu articolul de mizeriile pe care le aud atat de des in perioada asta. Ma deranjeaza exclusivistii care isi refuza ceva doar pentru ca nu stiu cati oameni fac acel ceva. O pasiune, o dorinta trebuie indeplinita/traita dincolo de anturaj si dincolo de fenomenul general. Nu poate nimeni sa ma forteze sa explic ceva ce mie imi face placere. Mai mult, nu accept sa incerce cineva sa-mi demonstreze prin argumente absurde ca pasiunea mea de fapt nu exista si ca eu de fapt nu vreau altceva decat sa fiu una din turma. Doar ca sunt prea naiva sa imi dau seama. Da, am auzit inclusiv texte de genul. Cei care ma cunosc iar vor afirma ca imi pasa prea mult de parerea altora. Nu stiu daca asta e: imi pasa prea mult. Sau poate e un simplu mecanism de revolta/aparare.

Oricum, eu voi fi in Vama. Eu pentru mine si pentru marea mea. Si cine are probleme cu a intelege de ce? probabil pur si simplu nu are capacitatea de a urmari o pasiune dincolo de ratiune. Pentru ca o dragoste nu de acolo incepe, ci de undeva din amestecul de amintiri, povesti, trairi si vise. Toate pe malul marii. Si sa vad de ce nu as avea dreptul sa merg acum, daca eu acum doresc asta? Iar argumentul cu toti merg acum e cel mai pueril posibil. Nu face ceva doar pentru ca ceilalti o fac. Nu face ceva doar pentru ca ceilalti nu o fac. Totul trebuie sa porneasca de la un principiu interior, o chestiune intrinseca persoanei fiecaruia. Macar aici sa ne adoptam libertatea cu aripile deschise.

Arana

Publicitate