Arana's world under a picture of frenzy

Martie 7, 2008

Redefinim binele?

Filed under: Carti,Intruziuni,Logos — Arana @ 16:40
Tags: , , ,

Intr-o lume in care normalitatea e extrem de diversificata, unde principiile mele si normalitatea ta sunt pe culoare distincte, binele a ajuns sa fie perceput ca una dintre cele mai relative notiuni; departe de a fi echivalent cu ideea de morala si echitate din conceptia vechilor romani, sau cu binele religios ce a dominat secole, binele contemporan e o insusire intuitu personae, o trasatura a personalitatii, la fel ca oricare alta. Unicitatea notiunii rezida in setul de valori pe care hotarasti sa il urmezi. Din punctul asta de vedere (dar si altele – e o poveste intreaga asupra careia voi reveni), nu cred in „unitate in diversitate”. Pana la urma nu vad de ce binele meu care inseamna sa savurez un album al impresionismului ar trebui comparat cu binele tau care inseamna un club de 2 lei, sau binele meu in care as merge la Hellfest e acelasi cu binele tau care, cu aceeasi bani, ti-ai lua un rahat de telefon cu sclipici.

Nu cred sa ii fii contestat cineva binele personajului din Foamea lui Hamsun. Portretul geniului, dar departe de latura sa romantica, un realism brut si sincer. Pentru el binele e sa-si urmeze dorinta de a scrie si apoi a darama tot ce cladeste prin creatie. Pentru el saracia si foamea ajung sa fie adevarate muze, rezistenta la viata sa fie un adevarat har. Nu il vezi ingropat intr-un maldar de vise materiale, ci totul se reduce la spirit. Adica, pana la urma personajul e un monstru si un sfant. El se dezice de morala si societate, il intereseaza prea putin barierele care exced sinelui. Nu este irealizabil decat ceea ce nu coincide sistemului tau ideal.

Binele fetei nesabuite (Llosa) e pe cat de zbuciumat, pe atat de original. O atitudine ce contravine normelor sociale, moralei si recunostintei, o atitudine egoista si lucida. Ce conteaza ca sfarsitul ei e tragic, cata vreme drumul a fost construit de ea si pentru ea. Ajunsese intr-un stadiu in care universul era alcatuit din ea. Nu are nimic in comun cu notiuni „general recunoscute” ca fiind de o inalta etica: bunatate, altruism, spirit de sacrificiu, spirit eroic, patriotism etc. Toate acestea sunt vorbe goale, notiuni construite pe dorinta de uniformitate si de intelegere a doar ceea ce pare sa izvorasca din niste concepte cladite in jurul Antichitatii. Fata nesabuita, fata rea, e antiteticul a tot ce ar trebui sa ne incante la o eroina, si totusi maniera ei de a aborda vata e de admirat. Poate si pentru ca te face sa crezi ca poti redefini binele pentru a-ti coincide.

Departe de a contesta niste notiuni prea generale si prea „normale”, incerc doar sa privesc dintr-o alta perspectiva rolul diverselor concepte in realitatea mea. Pentru ca, orice ar fi, dincolo de social, moral, etic s.a.m.d., se gaseste intotdeauna eul – mai mult sau mai putin integrat, dar in acelasi timp mai mult sau mai putin dornic de a fi integrat. Nu construiesc statui de aur diversitatii, dar nici unitatii. Nu incerc sa dovedesc o pozitie extrema. Nu. Totul se reduce – in ceea ce ma priveste – la o postura pe care o adopt eu, astfel incat sa coincida viziunii proprii. Fiindca desi nu cred in multe lucruri, inca mai am o doza de incredere in caracter si in puterea singularitatii.

Arana

4 comentarii »

  1. Cititind postul asta si vazand ca ai inceput cu Llosa ma gandeam : Putea sa inceapa foarte bine de la Aristotel. Mai toti filosofii si implicit autorii de beletristica si-au pus problema a ce inseamna bine. Utilitaristii ajunsesera la ideea unui ”util pentru cei mai multi = bine”. Personajul tau prefera binele individual.

    Cred ca pana la urma tine strict de valori, implicit de educatie insa asta se aplica numai la ”Binele Suprem”. Putine fiinte nu doresc binele individual si se daruiesc in totalitate colectivului.

    Comentariu de krossfire — Martie 7, 2008 @ 17:52

  2. Nu stiu in ce masura merita sa cred, azi, intr-un asa zis bine colectiv; imi pare ca tot mai mult, un bine individual se va reflecta intr-un bine al colectivitatii, insa printr-o alta maniera decat cea consacrata (anume a lupta in primul rand pt colectivitate)

    Cat despre filosofi – ai dreptate; utilitarismul ma cam dezgusta, insa, ca doctrina si ca o „iubire” autoimpusa pt ceva cu care nu ma identific. Si de ce nu am inceput de la altii… nu stiu, poate pt ca ar fi fost previzibil? Neah.. pur si simplu scriu cam cum imi vine… nu gandesc un post dinainte (doar tema, eventual, dar conturarea unei teme poate apararea in n feluri )

    Comentariu de bacchante — Martie 7, 2008 @ 23:55

  3. cu siguranta il redefinim, zic eu. daca nu filosofic prin vorba, practic in alegerile pe care le facem in multele contexte ale vietii. ori de cate ori alegem, redefinim binele, bine sau mai putin bine

    Comentariu de calatorru — Martie 8, 2008 @ 01:10

  4. Asta cu redefinirea binelui pentru a-ti coincide, pentru mine, de exemplu, nu inseamna detasarea de binele colectiv, ci e, in mare masura, coborarea standardelor inalte, renuntarea la perfectionism si… well, complacerea intr-o anumita situatie… atat pentru binele personal – un bine mai mic decat perfectiunea, evident – cat si pentru cel colectiv. Deci da, cam tine de sistemul de valori al fiecaruia.

    Comentariu de Roxa — Martie 9, 2008 @ 20:19


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: