Arana's world under a picture of frenzy

decembrie 4, 2008

F. Florian – Zilele regelui (păreri)

Filed under: Carti — Arana @ 23:35
Tags: , , ,

Poate că dintr-o stupidă prejudecată, sau poate din prea multe dezamăgiri cauzate de celebrele lecturi obligatorii din liceu şi din şcoala generală, am evitat si evit încă literatura şi autorii români. Ştiu că e o greşeală, un vot de neîncredere bazat pe experienţe nu tocmai relevante, însă s-a înstăpânit ceva in mine ce m-a ţinut departe de conaţionali.

Totuşi vâjâiala plăcută din jurul lui Filip Florian, la fel şi recomandarea făcută numelui lui – acum multă vreme ce-i drept – din partea unei persoane în a cărei gusturi am încredere (Roxa), m-au convins să îi acord o şansă. Şi cum Zilele regelui era proaspătă pe rafturile librăriilor iar descrierea şi coperta te îmbiau să o cumperi, m-am trezit cu ea acasă şi am rumegat-o în câteva zile. Şi mi-a plăcut! Pur şi simplu mi-a deschis ochii, mi-a oferit acea treaptă de care aveam nevoie pentru a putea încerca o nouă întâlnire, de data aceasta mai profundă şi mai relevantă cu ceea ce înseamnă literatura noastră contemporană.

Nu voi insista pe subiect, pentru că s-a discutat în multe locuri – de asta am si amânat să vorbesc despre carte, întrucât încerc pe cât posibil să fiu subiectivă şi să redau relaţia mea cu ea şi nu păreri asupra unor/inspirate din alte păreri. Aşadar, ce mi-a plăcut:

  • Atmosfera cărţii: bântuie aşa un aer de vechi şi de frumos, parcă prea frumos, feeric şi dintr-o altă lume, redată aproape ca într-un basm
  • Cuvintele: Filip Florian ştie să se joace cu ele, să le folosească spre binele poveştii; uneori parcă sunt prea alese, prea romanţate, dar farmecul lor e irezistibil
  • Tonul jucăuş: nu ştiu cum se face dar cartea mi-a aşternut un zâmbet pe buze de la un capăt la altul; nu vorbesc despre un zâmbet binevoitor, ci de unul sincer. Există o oarecare naivitate şi nepăsare acolo, combinate – paradoxal – cu multă implicare şi sentiment („feeling”)
  • Perspectiva din care e povestit, felul în care se naşte un viitor de mult apus acum, văzut prin ochi străini şi totuşi atât de ai noştri.
  • Siegfried motanul (nu se putea să nu) – pentru că mi-e cel mai drag personaj din carte, ca mod de construcţie, dar şi ca relevanţă şi „evoluţie”; scrisorile-scrijelituri vor rămâne în memoria mea mai mult decât iubirea dentistului cu domnişoara dădacă

Acestea ar fi, în mare, punctele care mi-au atras atenţia. Nu aş putea spune că Zilele regelui ar fi avut acelaşi impact dacă nu era a unui autor român, surprinzând o epocă românească (aş spune prima epocă românească). Există un puternic sentiment de apartenenţă care se naşte in timp ce treci prin paginile acestui roman, deşi nu una actuală, însă cititoare avidă fiind de multe ori mi-am dorit să recunosc oameni şi locuri din cărţi, să aibă ele o imagine fixată. Poate uneori e mai uşor să porneşti de la nişte linii trasate deja de o realitate cunoscută ţie, ca cititor.

Totuşi, Zilele regelui nu intră în seria de mari cărţi. Ştiu că avem nevoie de capodopere, avem nevoie de figuri pe care să le putem prezenta cu mândrie, care să ne zgândăre orgoliul de cititori. Nu ştiu dacă Filip Florian poate face asta, deoarece au fost câteva minusuri care m-au iritat şi care au alterat romanul pentru mine. În primul rând, povestea în sine este cam uşoară şi „cuminţică”, oarecum previzibilă, fără a fi necesar vreun efort pentru a pătrunde în esenţa ei. Nu caut neapărat greutate într-un roman, însă am nevoie de ceva să-mi ceară inteligenţa. Faptul că am zâmbit mult a fost plăcut, nu zic nu, dar parcă aş fi dorit mai mult. Apoi, m-a deranjat pe alocuri prostia, căci în unele momente personajele mi-au cam inspirat prostie – a lor, dăruită lor de către autor – enervantă însă prin simplitate clişeică. Vroiam mai mult de la cartea asta, promite mai mult, se poate mai mult. Mi-e greu să zic fix unde si ce anume, deci accept eventualele acuze de „e simplu să vorbeşti”; dar e frustrant să vezi că omul acela poate mult mai mult şi parcă nu vrea, parcă îi e frică. De exemplu, misivele lui Siegfried dovedesc creativitate, imaginaţie şi ce mai vreţi voi de la un autor. E clar deci că se poate. Pe de altă parte, finalul e sec şi stupid şi nu pot să înţeleg de ce. Adică da, poate nu vroia să ne strice zâmbetul, dar dacă  între un alt final, mai „nepotrivit”, poate chiar neconform cu atmosfera romanului şi acel final existent, prea simplu si prea uşor de uitat, ar fi existat cu adevărat o alegere – să zicem chiar la libera voinţă a cititorului – în mod sigur aş fi ales acel altceva.

În fine, e clar că am nevoie să mai citesc şi altceva de Florian. La fel de clar e că mă bucur că mi-am ascultat impulsul şi că am luat cartea asta. M-a ajutat să văd nişte lucruri şi să dobândesc o doză de încredere în contemporanii concetăţeni. A fost o plăcere, în cele din urmă să mă plimb pe Lipscani-ul vechi, să mă întâlnesc cu un dentist şi motanul său adorabil, să îl văd pe Karl de Hohenzollern-Sigmaringen ceva mai om decât în prăfuitele, de acum, manuale de istorie. O lectură uşoară, dar frumoasă, o transpunere în prezent a unui timp ce a încetat să ne aparţină, evident o evadare din cotidian. Mult prea scurtă şi accesibilă pentru a crea urme adânci sau năzuinţe îndepărtate, spre a chema la o dulce visare sau un miraj al călătoriei în timp:

Filip Florian – Zilele Regelui; ed. Polirom, 2008 (frumoasă ediţia a propos, mi-a plăcut la nebunie să port cartea în geantă şi m-au încântat paginile fine care suspină parcă să fie citite)

Arana

Off: am constatat că sunt cam varză la tastat cu diacritice – deşi am nevoie de ele – şi că merge foarte încet, aşa că am început să exersez şi pe blog. Deşi aparent e o pierdere de timp în plus, parcă îmi place mai mult aşa: mă face să mă simt mai sigură pe mesaj, nemaiexistând riscul de a pierde cuvinte pentru că nu îşi au „căciuliţele” ori „codiţele”.

13 comentarii »

  1. Interesant punct de vedere. Acuma nu prea inteleg ce intelegi tu prin capodopere. Motivele invocate nu mi se par infailibile, la Flaubert nu exista actiune, la fel personajele sunt proaste rau, finalul e la fel, prost. Dar asta nu inseamna ca F n-a scris capodopere.
    Probabil ca asteptarile tale de la o capodopera sunt altele decat meritele romanului.
    Dar ma bucur ca ti-a placut.

    Comentariu prin dragos c — decembrie 5, 2008 @ 18:16

  2. Ai dreptate, capodopera are un sens obiectiv, reprezinta o valoare “recunoscuta”; pe cand eu am folosit cuvantul intr-un sens figurat, intelegand deci prin capodopera ceva ce ma atinge pe mine ca cititor, pe mine eu si nu pe alti cititori. Fiind tot entry-ul intr-o nota subiectiva am considerat ca nu mai e necesar sa fac si alte precizari si mi-am permis sa ma joc cu anumiti termeni.

    Comentariu prin Arana — decembrie 5, 2008 @ 21:54

  3. O sa incerc sa pun si eu mana pe ea, cititor cu preconceptii de despre autorii romani cum sunt.

    Comentariu prin krossfire — decembrie 8, 2008 @ 18:00

  4. Am întâmpinat aceeaşi “piedică” în a citi literatura română contemporană, dar cred că prejudecata se risipeşte încetul cu încetul. Cel puţin, aşa sper :). Şi am auzit atât de multe lucruri de bine despre autorul şi cartea asta, încât trebuie să o citesc.

    Comentariu prin irinutza26 — decembrie 8, 2008 @ 21:28

  5. Daca cititi voi doi cartea si dupa nu imi dati in cap ca am zis de bine – desi am zis si de mai putin bine :P – chiar ma voi bucura tare tare. Si e bine sa stiu ca nu sunt singura cu prejudecata asta, parca parca nu ma mai simt chiar atat de vinovata.

    Comentariu prin Arana — decembrie 8, 2008 @ 21:30

  6. Eu am tot incercat insa nu am mai deloc sperante in generatia ”prost modernista”. In afara de Radu Paraschivescu, scriitor din practic alta generatie care scrie usurel si cu umor si de Alexandru Tocilescu (o singura carte) nu m-a impresionat mai nimeni, cu atat mai putin eforturile lui Cartarescu de a fi mediocru dupa ce candva stralucise.

    Comentariu prin krossfire — decembrie 10, 2008 @ 10:42

  7. Am citit atat de mult despre cartea asta, ca nu-mi vine sa o cumpar. E ca si cand ai vedea o bluza cu design modern purtata de toata lumea in oras. O face comerciala si nu o mai vrei. Am citit destule carti slabute sau banale si am ajuns la concluzia ca nu mai am timp de ele. Nu ii contest calitatile lui Filip Florian pentru ca in primul rand nu l-am citit si apoi, daca atata lume il citeste, trebuie sa fie ceva bun si in cartile lui. Dilema mea este cum de s-a creat euforia asta cu “Zilele regelui”, cand majoritatea recenziilor nu o recomanda ca fiind o carte extraordinara. Marketing?

    Nu citesc literatura romana contemporana, cred ca o sa ii citesc la batranete pe contemporanii de azi, cand vor ajunge si ei niste “clasici”. Exista totusi un scriitor pe care ma gandesc de ceva timp sa-l citesc, Razvan Petrescu, pentru ca imi place la nebunie rubricutza lui din Dilemateca, “Cartea de noapte”, si pentru ca pare un tip mishto, concluzie la care am ajuns dupa ce am citit un interviu cu el in aceeasi Dilemateca. Ah, si pentru ca nu este atat de celebru. Dar daca voi fi dezamagita..?

    Comentariu prin ataraxia — decembrie 10, 2008 @ 18:57

  8. Cand ma gandesc sa citesc o carte, evit cronicile prea multe tocmai din acel motiv; la mine a fost un impuls de moment faptul ca am luat-o desi da, evident ca faptul ca vedeam peste tot numele lui F. Florian a avut o legatura cu acest impuls.

    Cat despre Ravan Petrescu: trebuie sa incerci. Si daca vei fi dezamagita, e totusi ceva ce simti si cunosti tu. Nu trebuie judecate a priori anumite valori; cateodata nu e bine nici macar sa avem asteptari foarte mari, doar sa ne lasam surprinsi. Inclusiv in ceea ce priveste o lectura buna. (sau mai putin buna :P )

    Comentariu prin Arana — decembrie 10, 2008 @ 22:24

  9. [...] devreme, să nu o tot amân dintr-un scepticism nefondat. Să cred în puterea celui care a scris Zilele Regelui. Dar nu regret că am amânat-o, orice carte îşi are momentul ei. Mi-ar plăcea să le pot [...]

    Pingback prin Băiuţeii (Filip Florian. Matei Florian) « Arana’s world under a picture of frenzy — aprilie 2, 2009 @ 09:49

  10. buna.

    din intamplare..cautand informatii despre filip florian am dat de blogul tau.iti incepi postul cu aceeasi ideea cu care am inceput si eu unul legat de literatura romana,culmea tot referitor la Filip Florian. poate marketingul e de vina . poate or fi calitatile lui. poate ideile preconcepute cu care ne-am ales invatand in mediul educational autohton. constatam doar o coincidenta… fericita care m-a facut sa zambesc. spor la lectura.

    Comentariu prin Raluca Blaga — august 31, 2009 @ 21:41

  11. Buna Raluca,

    Am sa-ti vizitez si eu blogul, aparent avem deja niste lucruri in comun :) Si da, sunt multe locuri de cautat vinovatii pentru faptul ca literatura romana nu e – inca? – apreciata de unii dintre noi. Iar Filip Florian este un exemplu perfect pentru a citi si (re)indragi literatura noastra.
    Multumesc de comment.

    Comentariu prin Arana — august 31, 2009 @ 21:45

  12. salut!
    astazi am terminat de citit zilele regelui si, din intamplare, am gasit recenzia ta care mi-a placut mult si se aseamana cu imaginea mea despre acest roman. trbuie sa recunosc ca e un roman scis bine dar, din pacate, cu multa superficialitate (mai ales finalul e fortat)iar grandoarea lui Carol pare sa nu fie suficient de bine exploatata.
    referitor la literatura romaneasca contemporana, consider ca inca nu avem mari romane sau mari scriitori bine pregatiti si capabili sa stoarca efervescenta culturala in care traiam dar, ti-as recomanda Cine adoarme ultimul (pentru ca ti-a placut farmecul bulgakovian), poate una din cele mai bune carti scrise dupa 89.
    bafta si spor la citit!!!

    Comentariu prin demi — iunie 10, 2010 @ 12:39

  13. [...] mai scris despre carte: Micawber / Arana / Alex Goldiș / Chestii livrești Share this:FacebookTwitterEmailLike this:LikeBe the first to [...]

    Pingback prin Zilele regelui « Singur pe bancă — iulie 26, 2012 @ 23:40


Feed RSS pentru acest post. Urmăreşte URI

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

The Rubric Theme Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: