Comentarii pentru: Nu imi place Teatrul

de: BEC

BEC — Thu, 10 Apr 2008 09:26:33 +0000

Trebuie sa recunosc ca am fost intrigat de titlu, credeam initial ca ascunde ceva. Argumentele tale sunt ok si iti inteleg opinia. Zicea Serj ca nu ii plac concertele din cauza celorlalti participanti. Din aceeasi cauza nu imi plac mie cluburile sau stadioanele, dar de altfel evenimentele care se intampla acolo imi plac. Teatrul a fost creat de la bun inceput pentru a fi fals. De-aia si expresia: “joci teatru”. Daca iti place sau nu, e alegerea ta iar tu ti-ai exprimat foarte corect punctul de vedere.

de: bacchante

bacchante — Wed, 09 Apr 2008 08:27:13 +0000

@Serj… asa e; de multe ori, avand ocazia sa explic de ce nu imi place teatru, in general, aparent am fost inteleasa. Asta si pt ca vorbeam cu oameni care aveau inteligenta si deschiderea necesara sa inteleaga chestia asta, dincolo de snobism. Si da, contextul conteaza foarte mult… asa ca presupun ca trebuie sa mai experimentez ca sa fiu sigura care e cauza acestei negatii.

@Phaedrus – corect partea cu aspectul social al teatrului, combinat cu o oarecare sociofobie de care am tendinte sa sufar.

Da, teatrul e mai elitist decat filmul. Doar ca vezi tu, e o diferenta intre elita si snobi. Pt ca, da-mi voie sa cred, sunt destui care se joaca de-a teatrul: spun ca le place, merg la teatru dar doar pt eticheta, fara insa a percepe cu adevarat ce se intampla acolo. Eu tind sa cred ca am perceput teatrul, insa nu m-a atins. Nu pana acum… cum spuneam, poate foarte bine sa fie strict o chestiune de context nepotrivit si de coincidente si mai nepotrivite.
D’accord cu partea cu literatura… dar na, sunt subiectiva – e vorba de 2 manifestari artistice ce creeaza in mine sentimente aproape diametral opuse. Desi, as i was saying, pot citi si trai piese de teatru. Am avut probleme cu vizionarea lor.

de: Phaedrus

Phaedrus — Wed, 09 Apr 2008 08:17:21 +0000

Problema e incapacitatea de a izola diferite aspecte ale experientei. La un concert (ca tot aduceai vorba), asta vine cat se poate de natural, pentru ca muzica e pe un cu totul alt nivel fata de ce se intampla in jur, si d’aia, de exemplu, in pauzele dintre piese simti ca parca ai coborat… de undeva inapoi in lumea “reala”. Teatrul insa, ca forma de arta, e perceput ca fiind mult mai aproape de latura sociala si e nevoie de ceva efort (poate chiar constient) pentru a te concentra exclusiv asupra scenei. Eu, obisnuit fiind sa analizez si sa nu inghit niciodata galusca intreaga fara a ma asigura ca nu contine ingrediente neplacute, am reusit intotdeauna sa-mi separ dispretul fata de public (cel putin o parte a lui) de interesul pentru piesa in sine.
N-as zice insa ca teatrul nu are “pacatele” lui. La fel ca filmul, ofera (sau vrea sa ofere) prea mult si prea usor, limitand serios libertatea spectatorului, si asta inseamna ca rar se intampla ca experienta sa fie plenara – poate sa iti placa foarte mult jocul actorilor, pot sa te impresioneze ideile regizorului and so on, dar e greu ca piesa (sau filmul) sa insemne cu adevarat ceva pentru tine. Spre deosebire de cinematografie insa, teatrul e mai “real”, mai aproape, mai putin procesat si, de ce nu, adresat mai degraba unei elite (ca asta implica automat si snobism nu e problema mea).
Cat despre reactia starnita de acele vorbe, statistic privind lucrurile a-ti place teatrul e un semn bun, in lipsa de alte informatii. Nu o garantie insa, si nici inversul nu ar trebui sa atraga in mod necesar o concluzie nefavorabila. Ca o parere personala, spre deosebire de literatura (desi si aici mai e de discutat) nu vad in teatru un ingredient indispensabil al personalitatii.

de: Serj

Serj — Wed, 09 Apr 2008 07:49:10 +0000

Iti inteleg foarte bine motivatiile,probabil daca ai putea sa explici de fiecare data “de ce”, cand “sochezi” lumea cu afirmati asta, ei nu ar mai reactiona asa (poate).Dar nu este optiune realista.
Si totusi generalizarile sunt periculoase.Din ceea ce am inteles eu de fapt tie nu iti displace teatrul propriu-zis ci mai actul colectiv de participare la o piesa de teatru.
In legatura cu sentimentul de prefabricatie, ma intreb cum ai aprecia teatrul de imporivizatie ?
si mai ma intreb iarasi cum ai aprecia o piesa de teatru daca te-ai afla in alt context cultural(lAnglia , Franta,etc)

PS: acum daca stau bine sa ma gandesc,daca as fi sa fac si eu o argumentatie asemanatoare, nici mie nu imi plac concertele:P.de ce? din cauza celorlalti participanti(but I love live music )